Despre mine

 

„Am 35 de ani şi încă învăţ să nu am prea multe certitudini. E cert însă pentru mine, acum, că singurul lucru care contează este dragostea! Fără ea nu pot fi mamă, soţie, fiică, prietenă, fără ea nu pot face televiziune şi nu mă pot dărui publicului meu, nu pot vedea dincolo de ziduri, nu pot avea umor, nu pot renaşte… şi nu pot nici măcar muri fără dragoste. Am trăit frumos aceşti 35 de ani, unii ar spune cât pentru trei vieţi. Şi nu i-aş contrazice. Cum să nu simt aşa, când fiecare zi a fost o provocare… să mă bucur, să iubesc, să dau viaţă, să visez, să rostesc, să rostuiesc, să mă descopăr, să aflu, să mă ridic, să greşesc, să înţeleg, să iert, să simt, să-mi doresc, să gândesc, să văd, să fiu în atâtea feluri… aceeaşi.

Mă bucur că nu am pierdut naivitatea anilor de-nceput. Că nu am pierdut dorinţa de a face lucruri pentru simplul motiv că-mi place să le fac. Că tresar şi acum ca o adolescentă când mă uit în ochii bărbatului care mă iubeşte. Că mă emoţionează până la lacrimi când părinţii mei îmi spun «te iubesc» şi mă gândesc câtă fericire e că-i am «pe pământ, nu în gând». Mă bucur de tot şi trăiesc cei mai frumoşi ani de până acum! Nu-mi doresc decât să-mi fie îngăduit să păstrez dragostea din ei pentru tot restul vieţii.

Îmi dau seama că mare parte din iubirea de care mă bucur este un dar adus în viaţa mea de Televiziune. Oameni de orice vârstă, cu şcoli înalte sau doar cu învăţături de viaţă. Oameni care mi-au împărtăşit poveşti triste, dar şi oameni bogaţi care au vindecat lacrimile celorlalţi. Oameni pentru care ecranul televizorului este cel care m-a adus în casa şi mai apoi în sufletul lor. Oameni pe care nu-i cunosc, dar care mă opresc pe stradă de parcă ne-am cunoaşte dintotdeauna. E teribil de copleşitoare iubirea aceasta anonimă, şi le mulţumesc acestor oameni pentru ea.

Iubirea care-mi taie însă respiraţia este iubirea pentru copilul meu, puiul de om în care mi-am vărsat toate visurile, toată grija şi sufletul pe de-a-ntregul. Uneori am impresia că Tudor este cel mai iubit copil de pe lume, pentru că-l iubesc fără seamăn şi nu ştiu să existe măsură în iubirea aceasta.

În timp ce scriu îl privesc cum doarme fără griji. Şi-mi dau seama că astea sunt momente irepetabile… Clipe dintr-o zi a mea… şi-mi spun şoptit în oglindă: «Visează, roagă-te, iubeşte!»"