Oameni RO

Cristina Socea: “Odata ce ai gustat din bunatatile noastre, te-ai intors cu gandul in copilarie”

iulie 5, 2017
/ / /
Comments Closed
main

In inima Moldovei, in judetul Neamt, intr-un sat numit Poloboc, Cristina Socea si sotul acesteia prepara o multime de bunatati traditionale, precum dulceata, siropuri, zacusta, muraturi, cozonaci, pe care le vand apoi pe internet.  Retetele originale provin dintr-o carte de bucate foarte veche, dar sunt adaptate zilelor noastre.  “Respectand traditia te respecti pe tine insuti”, spune Cristina Socea, care ne-a vorbit in cadrul unui interviu despre afacerea dansei cu produse traditionale.

– Cum a inceput aceasta afacere, cu bunatati de casa?
De cand ne-am intors din strainatate, am facut mai multe afaceri de moment , gandindu-ne mereu la o afacere de viitor. O afacere care sa dainuiasca in timp, lucru care noi l-am vazut in strainatate, unde afacerile de familie dainuiesc din generatie in generatie. Astfel de afaceri se fac in domenii  in care oamenii se pricep cel mai bine, si o fac cu placere, in cazul nostru – produsele traditionale.

– Cat de dificil este sa conduci o afacere dintr-o localitate de provincie?
Aceasta afacere isi gaseste locul perfect in provincie .Ne desfasuram activitatea intr-un loc mirific , unde gasim fructe salbatice , legume cu gust si fara acea forma perfecta. Promovarea este facuta de noi, online. Zilnic suntem prezenti pe conturile si pagina noastra de Facebook. Cu un telefon performant, reusesc sa promovez afacerea direct de langa oalele de dulceata.

familie

– Ce ingrediente folositi in prepararea bunatatilor pe care le vindeti? Ce retete urmati?
Retetele originale provin dintr-o carte de bucate foarte veche ( din anul 1935 ) . Ele sunt adaptate zilelor noastre si experimentate tot timpul pentru a avea cele mai bune rezultate. Noi ne procuram fructele si legumele din propria gospodarie, dar si din vecini. Daca nu am fi locuit in provincie, lucrurile ar fi stat cu totul altfel si nu am fi reusit sa avem produse bio.

– Care este diferenta intre produsele traditionale si cele de la supermarket?
.Aproape toate produsele noastre sunt facute din fructe si legume nestropite cu tot felul de chimicale . In micul nostru atelier toate produsele sunt facute manual si in cantitati foarte mici . Odata ce ai gustat din bunatatile noastre te-ai intors cu gandul in copilarie.

– Care sunt cele mai cumparate produse ale dvs.?
In momentul de fata, am ajuns la o gama destul de variata de produse. Producem peste 70 de sortimente, incepand de la siropuri , dulceturi, zacusti , muraturi , cozonaci, produse din carne , lichioruri si in continuare ne vom adapta cerintelor clientilor .Cred ca in fiecare comanda primita se gaseste si dulceata de cirese negre amare ,apoi dulceata de nuci verzi ,zacusca de hribi , zacusca de ghebe.

– Am inteles ca aveti comenzi si din strainatate. Ce anume prefera strainii?
Majoritatea comenzilor din strainatate sunt facute tot de romani. Bineinteles ca impart bunatatile comandate si cu prietenii straini de aceea cumpara mereu ce nu gasesc afara. Dulceata de nuci verzi este preferata lor, apoi dulceata de cirese negre amare, dulceata de cirese albe amare,dulceturile din fructe de padure si zacustile.

– Care este cea mai delicioasa dulceata preparata de dvs?
Pentru mine, tot ceea ce fac este unic si extraordinar de gustos .Cu greu va pot spune care ar fi cele mai delicioase dulceturi facute de mine. Dulceata de trandafirii ar fi una din favoritele mele .

– Aveti si degustatori in familie, care isi dau cu parerea asupra bunatatilor pe care le vindeti?
Sigur ca da. Atat sotul cat si fetitele noastre degusta produsele si nu au decat cuvinte de lauda.

1381440_911174828941402_7575562754430060559_n

– Am citit ca va place sa respectati traditiile nu numai cand e vorba de gatit, ci si in celelalte aspecte ale vietii…
Intr-adevar, avem un stil de viata ghidat de traditiile romanesti . Vrem sa ne invatam copiii ca, la randul lor, sa pastreze traditiile. Avem atatea obiceiuri frumoase incat nu pot fi lasate in urma. Suntem pasionati de tot ce este vechi, facut cu truda si unic in zilele noastre.

– Care este motto-ul dupa care va ghidati viata?
In viata, nimic nu se face fara rabdare si sacrificii.

– Ce sfaturi ati da cuiva care ar dori sa prepare dulceata acasa?
Pentru a prepara dulceata voastra preferata acasa, aveti nevoie de timp si rabdare. Alegeti cele mai proaspete fructe si o reteta buna, iar la urma veti avea cea mai buna dulceata facuta de voi .

– In final, dati-ne, pentru cititorii nostri, o reteta de dulceata delicioasa.

Dulceata de trandafiri
3oo g trandafiri de dulceata , 1 kg zahar , 2 lamai
Alegem trandafirii de dulceata. Ii incercam astfel: frecam foaia cu putina sare de lamaie . Daca se inroseste ,trandafirul este bun ,iar daca se invineteste nu este trandafir de dulceata .
Luam trandafirii proaspeti ,le smulgem petalele cate 4-5 deodata .Taiem cu foarfeca si aruncam albul florilor ,iar petalele le punem intr-o farfurie .Frecam foile cu 1 pahar de zahar pana se moaie .Stropim petalele cu putina zeama de lamaie ,apoi le punem intr-un castron ,pe care il acoperim si il lasam asa pana a doua zi .

13267864_1102538659805017_6394378263563554648_n

Din zaharul ramas (800gr ) si cu 800 ml apa facem un sirop si cand incepe sa se lege usor ,dam drumul foilor de trandafir ,lasand sa fiarba pana se leaga .Cand dulceata este gata ,adaugam restul de zeama de lamaie si lasam sa dea un singur clocot .Dulceata trebuie sa aiba culoare rosu aprins .Daca nu s-a inrosit ,mai adaugam zeama de lamaie si lasam la foc viu sa dea cateva clocote .Cand este gata turnam dulceata intr-o farfurie lunga ,adanca (in castron adanc se ingalbeneste ).O acoperim cu un servet si o lasam asa pana a doua zi cand o punem in borcane mici .

Cristina Socea

http://www.bunatatidecasacristina.ro

Read More

Maria Nicolau, calatorii pentru suflet – Cum sa te descoperi vizitand lumea

iunie 27, 2017
/ / /
Comments Closed
maria-nicolau-india

Prin intermediul blogului My Exotic Dream,  romanca Maria Nicolau impartașește cu lumea experientele sale exotice. Are doar 28 de ani și a calatorit in 35 de tari pentru a se redescoperi prin meditatie și yoga. 

 

Anul acesta, bloggerul a decis sa dea o forma masurabila experientelor sale. Dupa numai șase luni de la inceputul anului, a calatorit deja pe o distanta de 40.000 de mile, in 4 tari, aflate pe 3 continente. Din cele șase luni care au trecut, 82 zile au fost dedicate calatoriilor.

Maria a inceput anul cu o calatorie spontana in cel mai sarac sat din India pentru a-l cunoaște pe Dalai Lama. Timp de doua saptamani in ianuarie, alaturi de cateva sute de mii de oameni, a urmat un program strict, care incepea la ora 6:00 cu ritualurile de dimineata și continua cu invataturile predate de Dalai Lama.

In martie, Maria a plecat din nou intr-o calatorie neprogramata in Bahamas, la un curs intensiv de yoga. 30 de zile, 16 ore pe zi de practica, yoga, meditatie, ritualuri, cursuri, Paranayama, un stil de viata sanatos și o apa de un turqoise greu de descris in cuvinte.  Spunea in timpul acelei calatorii: ”Ma aflu intr-un paradis exotic in care sunt fortata sa ma disciplinez, sa practic intensiv aceasta știinta spirituala numita yoga și sa imi depașesc o mare parte din limitarile mentale și emotionale”.

Dupa 14 zile petrecute acasa, bloggerul a plecat intr-o Calatorie pentru Suflet in India, alaturi de oameni care au aceleași interese și pasiuni.  Timp de doua saptamani, intre 15 și 28 mai, aceasta s-a aflat in Rishikesh, capitala mondiala a practicii Yoga, pe urmele maeștrilor hinduși, a yoghinilor si a fascinantei culturi a Indiei.

Intoarsa din India, Maria a plecat intr-o vacanta de 5 zile in Santorini. In mai putin de 24 de ore de la intoarcere se afla in drum spre o noua Calatorie pentru Suflet de 11 zile in Bali. ”Știu ca de multe ori acasa zilele trec repede și uneori nici nu prea pot face diferenta intre ele. Insa ultimele doua saptamani au fost ca scoase dintr-un film. Ultimele doua saptamani mi-au demonstrat cat de complexa și frumoasa poate fi aceasta viata și cat de relativa este realitatea. Atatea experiente și evenimente in numai 3 zile – din Grecia, acasa, iar apoi in cateva ore m-am trezit pe partea cealalta a globului, in Bali. Mintii i-a luat ceva sa ma prinda din urma, insa inca o data, m-am trezit traindu-mi visul”, scria Maria pe blogul sau.

Intoarsa in tara, Maria Nicolau pregatește noi Calatorii pentru Suflet, urmatoarele vor fi in august in Provence, cu excursii culinare, campuri de lavanda, yoga și meditatie, iar in noiembrie intr-un yoga retreat in Bali.

Aceste mile calatorite, acel drum catre o anumita destinatie, este la randul sau un drum initiatic. Acele ore petrecute in avion, deasupra oricarei realitati, ne ajuta sa ne deconectam de viata obișnuita de acasa și sa ne pregatim de experientele extraordinare care ne așteapta dupa aterizare. Milele sunt doar distante traduse prin diversitate in natura, cultura,  mentalitate și spiritualitate.  Ne distantam de obișnuit și pașim in noutate, in evolutia noastra interioara și in viata”, spune Maria.

Pentru Maria viata inseamna experiente, trairi și magia simtita in timp ce mediteaza in India, in timp ce pozeaza localnicii  din Bali sau cand savureaza mancarea locala in Mexic. ”Orice loc al acestei planete are o nuanta aparte și totul ne schimba la un nivel subtil, schimbare pe care o putem conștientiza, o putem hrani și ne putem bucura de ea și de o noua realitate prin care vedem viata”, adauga Maria.

Ii puteti urmari calatoriile și trairile spirituale prin blogul sau sau puteti chiar sa va alaturati intr-o experienta de acest gen.

 

Read More

INTERVIU Marina Tudor, de la Donna Alba: “Rochia inspirată din tradiţional uneşte nuntaşii, face nunta şi mireasa mai frumoase”

mai 29, 2017
/ / /
Comments Closed
Nunta Iuliana si Vasile 6

În plin sezon al nunţilor, din ce în ce mai multe mirese preferă rochia de inspiraţie tradiţională. Marina Tudor, de la Donna Alba, ne spune de ce ar trebui să alegem o astfel de rochie, care sunt avantajele unei rochii de mireasa de inspiraţie populară faţă de cea clasică şi care sunt accesoriile care se potrivesc cel mai bine.

– De unde pasiunea pentru modă şi, mai ales, pentru hainele de inspiraţie tradiţională?
Dragul de rochii începe odată cu prima păpuşă. Mama a avut bunăvoinţa să îmi facă o rochie miniaturală. Le-am sorbit-o din ochi şi pe mama şi rochia, dar şi păpuşa. Când am crescut, am început să realizez şi eu păpuşi. Atât de nostime erau, încât nu mă puteam despărţi de ele. Le dădeam cadou în cele din urmă… Din păcate, nu mai am acum niciuna. A apărut apoi o maşină de cusut în viaţa mea. Lucram zi şi noapte la ea cu multă osârdie şi fără vreo idee despre tipare. Aşa am descoperit că se cer anumite tăieturi  pe o rochie, ceea ce croitoria clasică a vremii numea “pense”, necesare ca rochia să stea în felul dorit pe corp. La mine totul era fără rutină şi extrem de proaspăt, nu semăna cu alte pense şi look-uri ceea ce ieşea din mâinile mele. Am descoperit  mai târziu că totuşi acele croieli interesante “inventate” de mine, de fapt, existau. Am deschis o mică activitate în acest sens. În firmă nu faci chiar ce doreşti tu să faci şi de multe ori nu chiar iese aşa cum visezi. Pentru că de cele mai multe ori nu reuşeşti să transmiţi corect mesajul către echipă, ori percepţia ei e alta faţă de ceea ce intenţionezi să realizezi poate pentru că experienţa fetelor care lucrează într-un atelier e alta decât a ta şi din multe alte cauze. După o perioadă în care am lucrat îmbrăcăminte pentru femei, ceva ce astăzi denumim “casual” am trecut la rochii de mireasă. De aproape douăzeci de ani lucrăm pentru mirese. Clientele care ne caută sunt cuminţi şi deloc extravagante. Rochia finală este foarte bine lucrată şi în rochia noastră te plac toţi nuntaşii, dar, mai ales, îţi şade bine ţie şi te simţi în largul tău în noaptea nunţii. Toate soacrele şi toate cârcotaşele stau liniştite. Mireasa se armonizează şi cu interiorul bisericii şi cu decorul de la restaurant. Arată foarte bine în fotografii, iar fotografiile pot fi arătate copiilor şi păstrate pentru nepoţi fără teama că le denaturezi vreun principiu sănătos.
În urmă cu câţiva ani, interesul meu pentru iţe a crescut şi studiam tot mai mult cultura populară, încercând să descifrez tainele româncelor înscrise pe iile cu care se îmbrăcau. Am intenţionat să mă înscriu chiar la un master de etnologie şi folclor şi încă nu am renunţat la idee. Am constatat că tinerii şi multă lume este doritoare să poarte lucruri frumoase şi că elemente ale iei româneşti ne ajută să ne regăsim ca identitate. Am început să înţeleg că trebuie să lucrăm în direcţia aceasta. Nu pentru a fi “pe val”, ci pentru totdeauna şi pentru neamul nostru. Familia, cei din jur m-au criticat, cum că ar fi un trend şi va trece, iar eu voi fi pe piaţă declarată anacronică. În plus China vinde cu alte preţuri. Nu voi putea produce cu acele preţuri, cine va cumpăra?! Nu vei rezista, este o nebunie!, mi se spunea, dar continuam să cred în acest demers.
A fost aşa cum au prezis alţii, însă! Am pregătit prima colecţie căreia i-am dat numele Bujorul românesc. Nu am vândut nimic,  producţia de rochii clasice, bineînţeles, că a scăzut, întrucât noi lucram altceva. A trebuit să facem faţă  şi unui cataclism intern la nivel de firmă, dar şi unuia personal. Ne-am prezentat la un târg de profil. A fost mare aglomeraţie şi admiraţie la standul nostru. Toate generaţiile erau încântate. Şi cei de peste 50 de ani şi tinerii, în special… Dar atât. Nu a cumpărat nimeni nici o rochie şi nu a comandat nimeni nimic. Era frumos, dar ciudat. Poate la nunta de argint… câţiva producători de rochii au introdus şi acest articol în activitatea lor. Printre altele. Eu voiam să-mi dau viaţa ca să pun amprentă românească pe trupurile, capetele şi în casele românilor, dar nimeni nu dorea sacrificul meu. Suspiciuni în jur, îndoieli în suflet… eram şi la fundul sacului, între altele.

 


Fratele meu devenise pasionat de arta fotografiei şi s-a oferit să realizeze câteva fotografii unei fete, care a devenit model, între timp, îmbrăcată într-una dintre rochiile noastre cu motive româneşti. Nu era pieptănată la vreun salon, tocmai venise de la ore. A mai durat puţin până am obţinut acordul părinţilor pentru aceste fotografii pentru că Denisia nu împlinise 18 ani. Aşa am obţinut cele mai frumoase cinci fotografii pentru rochia Catrina. Rochia a făcut înconjurul planetei. Românii de pretutindeni au făcut nunţi româneşti plecând de la modesta şi simpla rochie Catrina cu motive la brâu din zona Botoşaniului. I-am dat numele Catrina de la un cântec popular. Mulţi au folosit tema acestei rochii pentru întreaga lor nuntă. Chiar şi când mirii nu erau români, nunta era românească.  Românii îşi comandau şi ei cămăşi de mire cu aceleaşi motive. Aveam o colecţie închegată de acum de încă nouă  rochii, dar fotografia Catrinei – fotomodelul natural, fără intervenţii cosmetice Denisia Vieru – a fost darul lui Dumnezeu pentru noi. Prin ea am rezistat. Se comandă şi acum această rochie, deşi acum facem multe alte produse cu amprentă românească: trusou pentru botez, hăinuţe pentru copii, rochii pentru evenimente, cămăşi, tot ce este textil în mediul eclesiastic şi nu numai.

– Care sunt avantajele unei rochii de mireasă de inspiraţie populară faţă de rochia clasică de mireasă?
Să ne răspundă mirii! Dacă  un meci de  fotbal România-Italia, ne ajută să fim mai uniţi ca popor, vă inchipuiţi ce se întâmplă în jurul a ceva care are aptitudinea de a ne lega de înaintaşi şi ne hrăneşte cu speranţa aceleiaşi uniri cu urmaşii noştri şi ai lor? Modelul popular românesc are rolul unei verigi a unui lanţ al continuităţii noastre. Românii care trăiesc în afara ţării resimt parcă mai puternic şi mai dureros această nevoie de continuitate. Rochia inspirată din tradiţional uneşte nuntaşii, între ei, face nunta şi mireasa mai frumoase.

– Cum alegeţi materialele? Ce fel de materiale folosiţi?
Lucrăm pe două clase de preţuri la materiale. Materialele cu preţ economic, fie naturale, cum ar fi  vâscozele, chifonul,shantungul obţinut din fire de vâscoză, fie materiale ţesute din fire industriale: voaluri, tafta, shantung -obţinut din polyester sau amestecuri de fire-, mătase artificială. La această categorie de preţ se găsesc şi pânzeturi de bumbac, in sau amestec. Cu ceva vreme în urmă se găsea şi pânză de casă veche până în 30 de lei metrul- metrul acela popular,  mai îngust. Practic, shantungul de -exemplu- poate fi obţinut si din fire naturale şi din fire industriale. Poate fi obţinut din fire naturale care au un preţ mic cum ar fi vâscoza,  inul economic,sau din fire naturale cu preţ foarte mare, de exemplu mătasea naturală, in preţios. Acest material se lucreză din fire mai groase şi neuniforme care dau pe suprafaţa ţesăturii reliefuri ce nişte noduri şi crează striaţii specifice, dacă nu ştii crezi că este un material cu defecte de ţesere. Acesta obţinut din fire de mătase naturală era tratat ca fiind un material nobil la curţile reginelor din Europa. Depinde pe ce fel de războie se face ţeserea, căci un acelaşi fir poate fi ţesut ca mătase, ca shantung, ca gabardină etc. Folosim şi mătase naturală de import. Ca o mândrie naţională pot să vă spun că cea mai frumoasă şi scumpă mătase din lume este borangicul nostru. Am cumpărat de pe la Muzeul Ţăranului Român, înainte de fi începută renovarea actuală, câteva mahrame vechi din borangic, simple, fără model pe ele şi aşteptăm un moment potrivit să le folosim la rochii. Am făcut şi rochii care porneau de la o ie veche din marchizet şi continuau cu tafta, voal sau catifea. Marchizetul –marquisette- este o pânză apărută în secolul trecut, realizată din in şi mătase naturală şi care era folosit la ii de sărbătoare şi rochii de mireasă fiind fluid şi transparent atât cât trebuie.

– Care sunt sursele dvs de inspiraţie când creaţi rochii de mireasă tradiţionale? Aveţi şi ajutoare de specialitate?
Sursele de inspiraţie sunt modelele noastre populare. Am strans mai multe costume populare pentru un muzeu al portului românesc. La unele evenimente, am prezentat colecţia noastră şi ne dorim să avem un spaţiu mai mare pentru o expoziţie permanentă. Căutăm să cumpărăm în continuare ii şi alte piese ale costumului şi le studiem, transpunând în tehnici de cusut şi brodat actuale ceea ce avem de la înaintaşele noastre pe care le admirăm nereuşind să le ajungem în măiestrie. Am studiat şi studiez literatura de specialitate veche şi nouă din domeniul etnografiei. Avem autori uriaşi, daca nu aş fi început să lucrez nu aş fi ştiut despre aceste personalităţi: Tzigara-Sămurcaş, Tancred Bănăţeanu ,  Romulus Vuia, Nicolae Dunăre,  Alexandru Dima etc.
Colind la pas sau internautic muzee cu exponate textile româneşti. Încerc să păstrez o linie noncomercială în producţie, o linie de mijloc totuşi căci pentru a ne putea exprima avem nevoie să ne acoperim cheltuielile. Consider că suntem la începutul drumului şi că avem încă multe de învăţat nu numai de la înaintaşe ci şi de la contemoranii noştri. Interesul acesta pentru amprenta neamului din care provii nu este acum prezent doar la români, ci la toate popoarele. De altfel marii actori din fashionul mondial pun lupa pe anumite zone geografice şi tradiţii şi arată lumii -reinterpretate- frumuseţi nebănuite ale straielor omului. Şi noi vrem să punem pe bulendrele de azi o mică amprentă.

– Cărui tip de cliente vă adresaţi? Pe ce fel de personalitate feminină credeţi că se potrivesc cel mai bine creaţiile dvs.?
Avem cliente cuminţi în toate şi ca atare şi în vestimentaţie. În primăvară am lansat colecţia Simplicity, cu rochii clasice de mireasă în care am turnat accente de geenery şi mai mult sex-appeal. Nu a produs efecte mai specaculoase decât modesta noastră Catrina. Avem şi rochii Donna Alba ce urcă pe scenă, sau se plimbă în lumina reflectoarelor. Avem profesoare, studente, avocate, artiste (şi artişti), mirese (şi miri) ce lucreză la toate nivelurile –în multinaţionale sau îngrijesc de cineva-, persoane publice etc. Suntem o echipă ce se bucură de bucuria lor, când putem le urmărim traiectoriile, le aşteptăm fotografiile, participăm virtual la evenimentele lor.  Foarte recent am fost într-un parteneriat şi plăcut, dar şi fructuos cu echipa ce a realizează la Iasi de 8 ani Festivalul Serile Filmului Românesc. Deşi a fost cam din scurt pentru noi, am reuşit să îmbracam -pentru seara dedicată regizorului Mungiu- pe actriţa Laura Vasiliu, o mai veche prietenă a noastră, pe Irina Margareta Nistor şi toate fetele care au făcut parte din staff-ul organizatoric. Laura a purtat o rochie din shantung cu suprarochie din organza, a revenit acest material în modă, deocamdată pe scenele din fashion, cu o broderie specifică judeţului ei de baştină, Neamţ. Rochia, noi o gândisem lungă, dar ea a hotărât să o taie imediat sub genunchi. Pentru ca a venit pe fugă la Iaşi, nu avea încălţăminte potrivită. Nu ştiam ce va face, timp nu prea era, dar peste vreo două ore a urcat pe scenă încălţată genial cu nişte ghete decupate. La gât avea o cureluşă din piele oferită de un producător local, partener al nostru la mai multe evenimente, City Boutique. Cureluşa  gravată cu motive româneşti. Laura arăta simplu, discret, perfect, în lumina reflectoarelor.

Rochie realizate pentru Laura Vasiliu 1

 

Irina Margareta Nistor nu ne-a dat nici măcar o măsură, umerii sau lungimea, nimic. Nu a raspuns la telefon şi la nici o provocare din mesaje, deşi ne-am convins ulterior că le-a citit pe toate. Că ea nu avea centimetru acolo unde era. Nici nu stim unde era, că in vreo 4-5 zile era şi la Londra şi in State.  Aşadar, a purtat un cămeşoi urban, făcut cu intenţia de a încăpea în el cel puţin vreo 6 numere omeneşti. Din tull elastic negru cu broderie românească maron. Am aflat mai târziu că roşul este culoarea ei. Rămânem datoare….

Rochie realizata pentru Irina Nistor 1

 

Fetele din staff au fost îmbrăcate tot cu nişte cămeşoaie urbane, brodate discret cu sigla festivalului, ale cărei culori sunt negru şi galben “sfr”. Aveau hamuri City Boutique şi erau complet din altă lume, adica din lumea cinefililor, cu o mănuşă din piele făcută la noi şi de asemeni îmbogăţită cu sigla. Tot pentru Festivalul cinefililor şi cineaştilor am făcut rochia “Pădureanca”, pentru Manuela Florina Hărăbor, care a jucat rolul Siminei, alături de Iorgovan, Adrian Pintea. Pentru noi a fost o prezenţă binefăcătoare, pentru că ne-a încurajat în travaliul nostru cu rochia -era creată în jurul unei ii vechi din marchizet, care a necesitat restaurare- şi ne-a dat şi măsurile. În plus s-a bucurat de rezultat şi a fost  apreciată!

 

 

– Aveţi şi comenzi din străinătate? Ce anume preferă clientele care nu sunt din România?
Din afara graniţelor primim comenzi pentru rochii de mireasă cu motive româneşti, dar şi rochii clasice. La cele româneşti, aproape întotdeauna primim şi comandă pentru cămaşa mirelui. Oamenii vor de asemenea trusouri de botez, cămăşi pentru copii, rochii cu amprentă românească, cămăşi bărbăteşti. Se mai cer diverse decoruri pentru biserici, prosoape, merindare, decoruri pentru lumânări, chiar veşminte preoţeşti cu motive populare.

– Care sunt accesoriile care se potrivesc cel mai bine la o rochie de mireasa tradiţională (încălţări, voal, buchet etc)? Care este cel mai potrivit decor?
Aceste elemente sunt la alegerea miresei.Noi am căutat zgardane originale, măcar pentru paradele noastre sau shooting-ri, dar nu am găsit. Puţinele persoane care lucrează zgardane originale, după modele de colecţie, le împrumută cu mult timp înaintea unor evenimente şi nu mai lucrează altele. Cei care totuşi produc, le produc mai ales la nivel comercial. Este posibil ca acea persoană de care avem nevoie să existe şi poate prin intermediul dvs să ne întâlnim. Am încercat să atragem persoane spre acest domeniu, dar nu am reuşit încă. Avem un proiect mai serios pentru găteala capului. Acum oferim voaluri simple, clasice, sau cu mici cantităţi de broderie din motivele rochiei. Sperăm la următoarea noastră întrevedere să avem ce vă arăta. Din fotografiile primite de la nunţile Donna Alba, am observant că buchetul miresei este cel mai bine armonizat cu ţinuta. După cum am spus şi mai sus, având rochia ca “inimă” a nunţii, fiecare îşi gândeşte tema dorită. Noi am făcut câţiva paşi în direcţia decorurilor, am creat o nouă linie Donna Casa, suntem însă la început. Ar fi multe potriveli: dantelă cu sac, tull cu motive româneşti, prosoape româneşti brodate sau ţesute, naproane româneşti, şerveţele, mărturii , decoruri lumânări etc.

– De ce credeţi că tot mai multe femei preferă o rochie de mireasă de inspiraţie tradiţională în locul celei albe?
Noi am fi bucuroşi să prefere toţi haine cu amprentă românească la evenimentele de familie! Te simţi român! Simţi că aparţii tribului ăstuia! Toate generaţiile sunt bucuroase îmbrăcate aşa: tineri, copii şi bunici! Este un spectacol – de dorit, unic în viaţă- care îşi întipăreşte frumuseţea în memoria noastră şi în urmele pe care le lasă: filme, fotografii! Bucuria şi unitatea sunt mai trainice şi frumuseţea mai intensă!

Vă invităm să vizitaţi paginile noastre pe Facebook: Donna Alba(https://www.facebook.com/DonnaAlba/

), Cămăşi cu amprentă.ro(https://www.facebook.com/camasicuamprenta.ro/ ), Trusou Tradiţional Botez(https://www.facebook.com/trusoutraditionalbotez/ ), Veşminte ortodoxe/Orthodox Vestments(https://www.facebook.com/orthodoxevestments/ )

Read More

INTERVIU Diana Gradinaru, despre pasiunea pentru dulciuri fara zahar

aprilie 12, 2017
/ / /
Comments Closed

TORT_FRISCA_INTREG_cu STICLA
Diana Gradinaru este economist, expert contabil, dar in ultima vreme a dezvoltat o afacere care reinventeaza notiune de dulce – o firma care care realizeaza o gama de produse naturale, fara zahar, indulcite cu stevia, foarte apreciate in aceste vremuri, cand oamenii sunt tot mai interesati sa manance sanatos, natural si fara zahar.

– De unde a venit aceasta pasiune, pentru cofetarie, si mai ales, pentru crearea de dulciuri fara zahar?
Pasiunea este, in primul rand, pentru realizarea de dulciuri fara zahar. Citind despre cat de mult afecteaza zaharul in rau sanatatea, am cautat un inlocuitor natural si fara zahar, fara calorii. Singurul astfel de indulcitor este cel extras din Stevia rebaudiana Bertoni, o planta originara din Paraguay. Am studiat timp de 5 ani modalitati de introducere in practica a extractelor din stevia si, astfel, am ajuns sa fim singura firma din lume care are o gama completa de produse cu stevia: indulcitori, sucuri (atat instant cat si lichide), ciocolata tartinabila, produse de cofetarie si ultimele vedete: drajeurile de merisor si de migdale in ciocolata.

– Ati facut studii de specialitate in acest sens?
Nu, eu am terminat cursurile de Finante-Banci din cadrul ASE-ului, sunt economist, expert contabil dar glumesc spunand ca am mai facut o facultate de biochimie in ultimii cinci ani, tinand cont de miile de pagini de studii de specialitate citite si experimentate, apoi, practic.
Din pacate, toate studiile despre stevia rebaudiana sunt doar din strainatate, exclusiv in limba engleza, in Romania neexistand astfel de studii de specialitate.

– Ce ingrediente folositi?
Eu sunt pasionata de ingredientele alimentare naturale. Numai naturale. Asa am si ajuns sa ma ocup de realizarea de produse cu stevia: citind in Formula AS despre aceasta planta minunata si despre beneficiile acesteia exact atunci cand ma intrebam cum putem inlocui zaharul in alimentatie mai ales pentru cei pasionati de ciocolata si de dulciuri in general, asa, ca mine. Este extrem de greu sa tii piept si sa ramai ferm in folosirea ingredientelor naturale atata timp cat:

– sunt extrem de greu de procurat (dureaza luni de zile sa ne prepare aromele naturale si extractele, de exemplu),

– sunt mult mai slabe ca aroma si ca gust, motiv pentru care trebuie folosite in concentratie mai mare si

-sunt de 5 ori mai scumpe decat ingredientele artificiale.

– Care este diferenta intre dulciurile de la o cofetarie obisnuita si cele fara zahar?  Care sunt beneficiile acestor dulciuri?
Acum, diferente sunt si intre cofetariile obisnuite, in sensul calitatii ingredientelor folosite. Daca folosesti tot felul de premixuri, de fondant (inselator numit martipan, acesta continand faina scumpa, de migdale, in timp de fondantul este doar zahar si colorant), ciocolata inferioara (de fapt o cuvertura cu cacao) si smantana vegetala, calitatea produselor este foarte proasta si preturile mici. Tot cofetariile care lucreaza cu zahar dar cu ingrediente de calitate superioare: smantana naturala, fara substante de intarire, ciocolata belgiana si alte arome si coloranti naturali, au produse mult mai bune dar scumpe. Noi oferim produsele realizate cu ingrediente premium si naturale la acelasi pret cu aceste cofetarii cu produse de calitate superioara, lipsa zaharului si inlocuirea acestuia cu stevia reprezentand un bonus din punctul de vedere al pretului si un mare castig din punctul de vedere al sanatatii.

Lipsa zaharului in alimentatie ne scuteste de multe boli asociate acestuia. Extractele din Stevia rebaudiana sunt foarte bune si sanatoase dar, persoanele cu diabet, de exemplu, este foarte important sa se uite si la cantitatea totala de carbohidrati, blaturile de tort, facute pe baza de faina, fiind niste furnizori de carbohidrati care se transforma tot in zaharuri.

Pentru a veni in ajutorul acestor persoane, am realizat, pe langa torturile obisnuite, si torturile cu un singur blat si spume de ciocolata, de fructe, de menta, ceea ce da posibilitatea consumului unui asemenea tort si de catre persoanele cu diabet, evident cu moderatie, in functie de gravitatea bolii.

– Vorbiti-ne putin despre studiile si cercetarile care au dus la realizarea acestor deserturi sanatoase.
Pe site-ul nostru „stevielle.com” avem explicatii detaliate dar si linkuri catre multe studii si cercetari, atat despre stevia cat si despre alte ingrediente sanatoase folosite de noi. De exemplu, sucurile instant sunt realizate cu metoda freeze-dry, o metoda de uscare a fructelor in urma inghetarii, ceea ce mentine o foarte mare cantitate de vitamine deoarece fructele nu au fost fierte pentru a scoate apa din ele sub forma de abur, ci inghetate si apa a fost sublimata in vapori, intr-o camera cu vid.

In alegerea ingredientelor produselor noastre am apelat, iarasi, la multe studii si cercetari.

De exemplu:

–          Sucurile si ceaiurile instant au ingrediente freeze-dry deoarece, asa cum am spus mai sus, sunt cele mai sanatoase. Tot la sucurile si la ceaiurile instant am utilizat, in echilibrarea acru/dulce, suc de lamaie si nu acid citric deoarece este artificial. Pentru realizarea sucurilor  si a ceaiurilor am testat ingrediente din toata lumea, realizand peste 1.000 de teste (!) cu un doctor in horticultura si cu un somelier de cel mai inalt nivel, pana cand acesta din urma a fost multumit si a spus ca merge cu ele cu mandrie la cele mai inalte concursuri internationale. Din pacate, in Romania sucurile si ceaiurile instant nu au fost apreciate la inceput, motiv pentru care le mai producem doar la comanda de firma, pentru export.

–          La indulcitori am folosit doar ingrediente naturale, dintre acestea aromele naturale ridicand cea mai mare dificultate in procurare deoarece se fac numai pe comanda, neexistand pe stoc la distribuitori, in Romania folosindu-se aproape exclusiv aromele artificiale (inclusiv pacaleala cu „identic naturale”)

–          Ciocolata este realizata in parteneriat cu un producator belgian care a realizat pentru noi aceasta ciocolata cu stevia. Iarasi, daca vorbim de inlocuirea zaharului cu stevia, o mare, uriasa problema o reprezinta lipsa de masa survenita atinci cand inlocuiesti 200 kg de zahar cu 1 kg de extract de stevia. Apare o lipsa enorma de masa, de 99% pe care te lupti sa o compensezi cu ceva natural si fara zahar. Si, de aici, enorm de multe teste pentru a realiza atat compensarea de masa cat si pentru a pastra gustul de ciocolata de cea mai buna calitate. Este adevarat ca, aici, noi doar am discutat despre stevia si inlocuitori, experimentele practice fiind facute de catre partenerul din Belgia, experienta si echipamentele lor avand cel mai mare merit in realizarea acestei ciocolate extraordinare.

–          Drajeurile: atunci cand am ales miezul pentru drajeurile cu ciocolata belgiana am studiat foarte mult si am ales:

– de la nuci, migdalele deoarece exista niste studii conform carora cateva migdale dupa masa reduc glicemia si au multe alte efecte benefice iar,

– de la fructe, am ales fructe cu indice glicemic scazut, uscate fara zahar: merisoarele, considerate superalimente.

– Pe ce criterii alegeti retetele? Aveti vreun ajutor in familie care va degusta creatiile?

Retetele sucurilor, atat instant cat si lichide, le-am obtinut, asa cum am povestit mai inainte, in urma unui numar urias de teste realizate cu cei mai buni profesionisti in domeniu, atat din punctul de vedere al cunoasterii fructelor si proprietatilor acestora, cat si din punct de vedere gustativ.

La fel, retetele pentru indulcitori le-am realizat dupa enorm de multe teste cu o doctoranda in biochimie, o persoana foarte talentata si cu multa rabdare in realizarea din nou si din nou a incercarilor.

Noi am realizat toate retetele de cofetarie cu ajutorul sefei de cofetarie de la un mare hotel din Bucuresti, un geniu al cofetariei, dupa parerea mea. Chiar si ea, careia ii ies retetele noi perfect de prima data, a facut foarte multe teste pana cand a ajuns la retetele actuale.

Evident, le-am testat si in familie cu copiii nostri, bazandu-ne pe faptul demonstrat stiintific conform caruia avem, la astere, aproximativ 10.000 de papile gustative si ajungem sa mai avem doar jumatate in jurul varstei de 40 de ani. De aceea copiii simt toate alimentele foarte puternic, exagerat ni s-ar parea noua, oamenilor mari.

Din ce am spus pana acum ati remarcat, probabil, ca realizarea produselor noastre s-a facut in urma unui numar urias de teste si asta deoarece in Europa nu sunt specialisti pe utilizarea steviei rebaudiana in produse, acesta fiind un indulcitor autorizat in UE in Decembrie 2011, cu incepere din 2012.

Aceste teste ne indreptatesc sa ne consideram, in acest moment, firma cu cele mai mari competente pe utilizarea extractelor de stevia din lume, noi cunoscand care extracte si cum se utilizeaza in sucuri, in ceaiuri, in indulcitori, in ciocolata si in produse de cofetarie. In lume nu mai exista o paleta atat de larga de produse fara zahar, cu stevia, realizate de o singura firma.

– Ce sfaturi ati da cuiva care decide sa renunte complet la zahar? Si de ce ar trebui sa renuntam la zahar?
Este o diferenta intre zaharul adaugat in alimente, mai ales zaharul alb, rafinat, si zaharurile naturale din fructe, de exemplu. Clientii nostri sunt in procent covarsitor, de 80%, persoane care nu sunt bolnave dar care doresc sa renunte la zahar preventiv, inainte de a fi afectati de acesta. Doar 20% dintre clientii nostri sunt persoane cu diabet.
Sunt enorm de multe studii, cercetari, filme de informare, multe dintre acestea putand fi gasite la noi pe paginile de Facebook, atat in limba romana cat si in engleza.

Noi am sintetizat multe concluzii ale unor studii stiintifice sub forma informatiilor puse frumos intr-un desen prietenos de catre designerul nostru foarte talentat. Pe aripa neagra sunt efectele rele ale zaharului si, pe aripa verde, sunt efectele bune ale steviei asupra organismului.

stevia

– La final, daca doriti, oferiti-ne o reteta de prajitura rapida, fara zahar.
Noi am dezvoltat retete destul de complicate, de cofetarie, mai ales torturi si tarte dar putem recomanda, de exemplu, ca o reteta rapida, topirea banutilor de ciocolata in lapte sau in apa calda, obtinand o ciocolata calda delicioasa.

Read More

Cristina Chiriac: “Flori de IE a luat nastere din dorinta de a promova unicitatea si frumusetea straielor romanesti”

martie 13, 2017
/ / /
Comments Closed
main

„Flori de ie” reprezinta cel mai recent proiect de suflet al Cristinei Chiriac care, la 40 de ani, a parasit domeniul economic pentru a-si urma pasiunea din copilarie: moda.  Flori de IE promoveaza ia romaneasca si produsele traditionale, autentice, create cu atentie si delicatete. Piesele vintage, împreuna cu cele noi, sunt realizate exclusiv manual, în comunitati în care s-au transmis traditia si talentul.

– De unde pasiunea pentru moda si, mai ales, pentru hainele de inspiratie traditionala?
Mama imi povesteste ca inca de mica aveam preferinte in ceea ce privea imbracamintea si ca nu reusea in nici un chip sa ma imbrace cum isi dorea ea. Asadar, cred ca pasiunea mea pentru moda s-a nascut in copilarie si apoi incetul cu incetul a capatat forma, iar acum s-a definitivat. Iubesc frumosul, sub toate formele lui . Pentru mine iile pe care Flori de IE le creaza sunt mai mult decat un obiect vestimentar de inspiratie traditionala.

– Ce ne puteti spune despre colectia Flori de IE? Care este, in opinia dvs., cel mai valoros obiect vestimentar din colectie?
Toate piesele din colectia noastra imi sunt foarte dragi si toate sunt valoroase.  Cred ca este vorba mai mult de un atasament care se creeaza datorita unei conjuncturi anume si implicit a aminitirilor care ma leaga. In ultima perioada, am dezvoltat o slabiciune fata de valnicele oltenesti. Regina colectiei are peste 140 de ani vechime si cucereste sufletul si privirile instantaneu. Este vorba de un valnic oltenesc, vechi si recuperat, cusut cu fir metalic.

– Cum v-a venit ideea de a crea un brand de haine cu puternice influente traditionale? Care sunt sursele dvs de inspiratie? Unde va faceti “documentarea”?
Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa fac asta, ca aceasta este menirea mea. La 40 de ani, am schimbat macazul dupa cum spunea tatal meu si am ales sa fac doar ceea ce imi place. Toata viata am profesat in domeniul economic, pot spune chiar mai mult decat atat, am excelat. Sunt doctor in economie, am scris o cartea ,,Marea privatizare” si cu toate acestea cumva am simtit ca alta este calea mea. Flori de IE a luat nastere din dorinta de a promova unicitatea si frumusetea straielor romanesti. Ma saturasem sa port tinute business, sobre si trase la indigo, mai mult sau mai putin cu ale altor femei, si atunci am incercat efectul iei romanesti.
Acesta a fost primul pas. Apoi, inspiratia a venit simplu si natural, provocand si cercetand trecutul nostru. Un an de zile am cutreierat prin Romania, am batut muntii si vaile, inspirand aerul curaj si strangand informatii despre portul popular romanesc, cultura si arta. Ceea ce face Flori de IE astazi in Romania, dar si peste hotare, este unic. Practic traspunem povestea unei ii vechi de cativa zeci de ani pe o panza noua. Pastram identitatea, dar si cromatica povestii originale si mai mult decat atat, deslusim, aducem in prim plan simbolurile ascunse cu grija in ie. Asadar sursele noastre de inspiratie sunt date de catre izvoarele nesecate ale acestui popor.

– Cum alegeti materialele?
La inceput nu am avut foarte multe optiuni si am lucrat foarte mult pe panza topita apoi am introdus materialele mai vaporoase gen borangic sau panza de in, iar acum suntem in masura sa anuntam faptul ca am inceput productia pentru iile cusute cu fir metalic auriu si argintiu, asemenea celor regale.

– Carui tip de cliente va adresati? Pe ce fel de personalitate feminina credeti ca se potrivesc cel mai bine creatiile dvs.?
Producem ii romanesti atat pentru femei cat si pentru barbati sau copii. Am facut chiar si cateva rochii de mireasa asadar gama este destul de larga si de variata, trebuie doar sa descoperi universul nostru si sa ai putin curaj. Femeia care prefera produsele Flori  de IE are curaj, este frumoasa , exclusivista si inteligenta.

3

Aveti si comenzi din strainatate? Ce anume prefera clientele care nu sunt din Romania?
Da, avem comenzi si din strainatate. Din fiecare tara de unde am expus fie ca este vorba de Viena, Shanghai, Moscova, Abu Dhabi sau New York, ne-am intors cu comenzi si clienti care mai apoi ne-au devenit fideli. Gusturile sunt foarte diferite, de exemplu in Abu Dhabi si Dubai vindem preponderant ii cusute cu fir de matase sau bumbac de culoarea verde, femeile din UK in schimb prefera culoarea portocalie, iar in Mexic de exemplu vindem produse incarcate din punct de vedere cromatic.
 
– Care sunt designerii, site-urile de moda, cartile si revistele de specialitate care va plac cel mai mult?
Dolce &Gabanna, Valentino, Tom Ford sunt doar cativa dintre designerii pe care ii apreciez mai ales pentru ca au reintrodus in tinutele lor mici detalii handmade, iar ca si cromatica ma regasesc acolo.

– Am înteles ca, prin aceasta afacere, incurajati  antreprenoriatul în mediul rural. Cum va alegi angajatii?
Exista un singur criteriu si anume: sa stie sa coasa sau macar sa existe capacitatea si dorinta de a invata sa coasa cu rabdare.

– Care credeti ca sunt atuurile brandului dvs.? Cu ce se deosebesc hainele create de dvs. fata de altele existente pe piata?
Unicitatea este atuul nostru principal. Pentru fiecare produs care iese din atelierul Flori de IE exista un model vechi original care face parte din Colectia noastra de costume populare.  Produsele noastre sunt unice, originale,  cusute integral de mana de o calitate ridicata. Gustul de a alege un brand sau altul tine de personalitatea fiecaruia dintre noi sau de buget, uneori.

Read More

Iuliana Tudor, despre cele mai frumoase cadouri de 8 Martie

martie 8, 2017
/ / /
Comments Closed
iuliana-si-fiul-ei-tudor

8 Martie este o zi speciala pentru cele mai multe femei. Si Iuliana Tudor face parte din categoria doamnelor care se simt rasfatate la inceput de primavara. Iata cine sunt cei trei barbati care o iubesc!

 

“De 6 ani, cele mai frumoase cadouri de 8 martie vin din partea fiului meu. Ca sunt felicitări realizate de el, ca sunt flori, ca este o poezie sau un cântecel…ca este un desen în care mami arata simpatic și poarta rochii cu nasturi…si in loc de nas are tot un nasture mare…toate înseamnă emoții pure. Desigur, soțul meu este atent, nu doar în aceasta zi, ci in general, și mi oferă ceea ce o femeie prețuiește mai mult decât orice lucru: cuvinte și gesturi.

Și nu în ultimul rand, tatăl meu îmi transmite întotdeauna dragostea lui printr-un telefon care sa știți ca nu vine doar de 8 martie ci, aproape în fiecare zi…spunându-mi ca ma iubește!”, marturiseste Iuliana Tudor.

Read More

Carmen Pop, creator de paine bio: “Proaspat scoasa din cuptor, painea spune povesti”

martie 8, 2017
/ / /
Comments Closed
a 5

Carmen Pop, “brutar entuziast”, asa cum se descrie, a devenit pasionata de facutul painii inca din copilarie, cand o ajuta pe bunica ei sa faca bunatati pe vatra din gradina. Mai tarziu, a urmat cursuri de boulangerie si vienoiserie la Lyon, in Franta. La ora actuala, si-a transformat pasiunea intr-o afacere, oferind in acelasi timp lectii de brutarie. “Si fac asta cu pasiune si bucurie ca pot impartasi din cunostintele mele. Pentru ca am credinta ca painea facuta cinstit iti ofera o mare satisfactie.

– De unde a venit aceasta pasiune, pentru facutul painii?

Intotdeauna m-a fascinat lucrul cu mainile. Obisnuiam sa stau langa mama cand framanta cozonacii de Paste sau de Craciun. Ii tineam ligheanul si, din cand in cand, mancam din aluat. Asa am invatat cand era cozonacul fermentat, cand era dospit, tocmai bun de uns cu ou si bagat la cuptor. Mi-aduc aminte de mirosul de cozonac din casa si mai stiu ca imi doream sa mananc din el crud si nu aveam voie “ca ne cade greu la stomac”.
Apoi am avut norocul sa imi petrec vacantele la bunicii mei, la 30 de km de Bucuresti. Si asa cum frumos povestea Creanga despre copilaria lui la Humulesti, asa imi amintesc si eu cat de bine era. Cum plecam cu bunica la garla, cu gastele si vaca dupa noi. Priponea vaca, gastele – ga-ga-ga – pe langa noi. Bunica croseta la umbra si eu ma scaldam in balta. Apoi, seara, stateam langa ea si o priveam cum mulge vaca. Si beam lapte cald de la tata vacii, lapte cu spuma.
Dar ce imi amintesc cu drag era painea pe care o facea. Si vatra din gradina. Era un cuptor din chirpici, in gradina, chiar langa bucataria de vara.
Vineri era ziua cand facea painea.
Stiu ca avea niste mingiute de aluat uscat, alotele, puse intr-o traista, langa usa de la bucatarie. Cu o zi inainte scotea 2-3 pe care le inmuia in apa calduta. Dupa 2-3 ore le amesteca cu niste faina , le acoperea cu un stergar si le lasa la fermentat pe soba, intr-un loc ferit. Vineri, dimineata cu noaptea-n cap se trezea si incepea sa framante cate o albie de faina. Sprijinea copaia de lemn la un capat de un prosop. Punea faina la un capat al albiei si la celalalt apa calduta. Si, usor, incepea sa amestece cu mainile apa cu faina si acel aluat pe care il facuse cu o seara inainte.  Putin cate putin mai adauga faina de la celalalt capat al albiei pana ajungea la hidratarea dorita. Desigur, nu era nimic cantarit.
Si framanta bunica mea, de mi se parea o eternitate, cu ochii de copil de atunci. Si dadea cu aluatul ala si il intorcea pe toate partile. De fiecare data ii ceream aluat si ma jucam cu el. In loc de plastilina.
Dupa framantat ii dadea aluatului o forma rotunda si ii facea o cruce in aer cu degetele si il acopera cu un stergar. Si il punea si de data asta la loc cald si ferit. Dupa vreo 2 ore, timp in care aluatul era rotund si umflat de la atata fermentare, il lua, ii dadea cateva palme ferme, il taia cu un cutit in 4 bucati mare si intr-una mai mica. Din cele 4 facea paini rotunde pe care le punea la dospit inapoi in albie, separate . Pe a cincea o framanta cu putin malai, facea alte alotele si le punea la uscat intr-o tava. Pentru painile viitoare.
Apoi facea focul in vatra, si cand era bine incinsa si aluatul tocmai bine dospit, il punea in vatra si sigila gaura cu o tabla. Apoi, cand painea era coapta, o batea bine pe fund „sa sune a gol” dar si sa o curete de cenusa. O pastra acoperita in niste stergare taranesti. Aveam paine o saptamana.

– Acum faci tu insati paine. Ai facut studii de specialitate in acest sens?

In urma cu 6 ani am hotarat sa fac scoala de bucatari in Romania. Scoala mi s-a parut ca e ca o ceafa de porc cu cartofi prajiti intr-o carciuma care vinde portiile la 100 de grame! Dezamagita, am hotarat sa plec in Franta, la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Acolo am invatat bucataria frantuzeasca, boulangerie si vienoiserie. Pentru mine a fost o experienta uimitoare dar si o dezvoltare personala. Imi place sa spun ca a fost armata mea.
Dupa scoala, lucrurile au inceput sa devina serioase si am simtit nevoia sa ma perfectionez in baking. In Spania la Barcelona si Madrid am invatat de la cei mai buni brutari din Europa si Asia. Apoi, pentru ca exista o comunitate incredibila de brutari entuziasti in toata lumea dar si in Bucuresti, m-am intalnit cu ei si am invatat de la fiecare. Procesul de invatare nu se termina niciodata. Cartile citite, atelierele si lucrul cu alutatul te fac mai bun si mai increzator pe zi ce trece.
Anul trecut am fost ucenic in brutaria unui italian din zona Abruzzo. M-am bucurat ca am putut sa fiu acolo si sa invat intr-o brutarie adevarata.
Cu toata aceasta experienta, am inceput sa predau la randul meu. Si fac asta cu pasiune si bucurie ca pot impartasi din cunostintele mele. Pentru ca am credinta ca painea facuta cinstit iti ofera o mare satisfactie.

a 4

– Ce ingrediente folosesti?

Faina de buna calitate , apa, maia si sare.
Cand spun faina de buna calitate ma gandesc la o faina special facuta pentru produsele de panificatie. O faina careia ii cunosc caracteristicile inca dinainte sa o cumpar si stiu exact ce pot sa fac cu ea si ce poate ea sa imi ofere. O faina care are calitate constanta si e sigura din punct de vedere nutritional. O faina fara enzime adaugate, macinata pe piatra si pe cat posibil bio.
Din pacate nu am gasit in Romania un furnizor de faina care sa imi garanteze toate astea. Si atunci m-am indreptat catre o moara micuta din Italia. Cu drag as sustine producatorul roman si agricultura romaneasca daca ar putea sa imi ofere faina de care am nevoie.
Fainuri folosite sunt diverse si insist pe faina integrala, faina din grane antice (kamut, spelta), secara, hrisca si bineinteles faina alba careia eu ii adaug intotdeauna in retete un procent mic de faina integrala, pentru un gust profund.

– Care este diferenta intre painea din comert si painea facuta de tine?  Care sunt beneficiile acestei paini facute in casa?

In primul rand folosesc maiaua. Fara alt agent de crestere. Fara drojdie. Fermentarea si dospirea lenta ajuta la dezvoltarea aromelor si o digestie usoara. E de mare ajutor in stoparea intolerantei la gluten – glutenul este partial digerat in timpul fermentatiei lente (nu vorbim aici de boala celiaca). Aparitia intolerantei la gluten este asociata consumului de paine obtinuta prin fermentata accelerata cu drojdie de bere. Painea cu maia are un indice glicemic mai mic decat painea cu drojdie, astfel ca ea poate sa fie consumata si de diabetici

– Am inteles ca ai o “relatie” speciala cu maiaua. Poveste-ne putin despre acest ingredient… Cum trebuie ingrijit, “hranit”…

Maiaua este o cultura de bacterii ce se gasesc in bobul de grau. In maia se găsesc 2 tipuri de drojdie sălbatică Saccharomyces exiguus şi Candida milleri, care apar spontan pe boabele de cereale. Împreună cu bacteria de acid lactic Lactobacillus sanfranciscensis, Candida milleri traieste in maia intr-o simbioza perfecta (C. milleri nu poate metaboliza maltoza, în schimb Lactobacillus se hrăneşte cu maltoză). Procesul de fermentare traditionala, adică pe perioade lungi de timp, asigura o activitate metabolica ridicata si ii confera painii acel gust unic si inconfundabil.
Fiecare isi creste maiaua diferit. Exista maiale cu hidratare de 100%, de 70%, de 50%. In functie de ce rezultate vrei sa obtii, iti alegi hidratarea maialei. Maiaua mea are o hidratare de 60%. Am ales asa pentru ca faina „mi-a cerut” dar si pentru ca am observat ca am rezultate mai bune. Incerc sa folosesc maiaua in paine atunci cand are un PH de 3,5 ca sa ii confer painii un gust mai dulceag.

– Pe ce criterii alegi retetele? Ai vreun ajutor in familie care iti degusta creatiile?

Retetele mi le fac singura sau mi le adaptez in functie de faina folosita. Metoda este importanta si ea se schimba in functie de faina, de temperatura, de timp si de conditiile meteo.
Fiul meu de 8 ani este cel mai mare critic. A crescut langa aluat. Stie despre dezvoltarea glutenului, despre hidratare, despre crestarea aluatului inainte sa il bag in cuptor. Dar ce e cel mai important e ca painea coapta ii spune povesti. Proaspat scoasa din cuptor, coaja crocanta ii spune copilului meu cele mai frumoase povesti si e o ancora pentru adultul ce va deveni.

– Ce sfaturi ai da cuiva care decide sa-si faca paine de calitate acasa?

Sa foloseasca ingrediente de buna calitate, sa aiba muuuulta rabdare, sa aiba curaj sa creasca hidratarea aluatului si chiar daca are esecuri din cand in cand, sa o ia de la capat. Tocmai asta e frumusetea maialei. Este imprevizibila si depinde de multi factori, dar atunci cand e folosita corect iti ofera niste rezultate uimitoare si pline de satisfactie.

– La final, ne poti da o reteta de paine delicioasa?

a 3

Paine bio cu maia Copyright @armen POP

Ingrediente
Faina bio, mai saraca in gluten, nemodificata genetic si fara aditivi.
Faina bio de grau integral, macinata pe piatra care ii confera painii un gust mai bun.
Maiaua naturala, fermentata lung, cu un PH 3,5. Fara drojdie.

Metoda

Amestecati faina si apa rece (22-24 C) (90% din cantitatea totala) si lasati 30-45 minute pentru autoliza.
Adaugati maiaua si incepeti procesul de framantare. 5-6 min apoi adaugati sarea. Daca aluatul mai are nevoie de apa, puteti adauga treptat restul de apa (10%). Framantati pana cand glutenul este mediu dezvoltat.
Transferati aluatul intr-un bol de plastic transparent si faceti 2 SF (stretch &folds) la fiecare 45 minute. Lasati sa fermenteze 2,30 h la temperature camerei pana isi dubleaza volumul sau alternative la frigider (6 C) peste noapte.
Infainati blatul de lucru si rasturnati aluatul. Divizati, faceti preshape (boule). Lasati sa se relaxeze aluatul circa 30 min si apoi dati forma finala dorita. (boule sau batard).
Puneti aluatul intr-o forma infainata bine (baneton) si lasati-l sa dospeasca 2,30 la temperatura camerei sau pana isi dubleaza volumul. Alternativ il puteti pune la dospit in frigider peste noapte.
Intre timp incingeti cuptorul la 250 C cu piatra de copt sau vasul de fonta inauntru si cu pietre de sauna dedesubt.
Cand aluatul e dospit, rasturnati aluatul pe o hartie de copt si o placa, crestati aluatul si il bagati in cuptor. Turnati apa fierbinte peste pietre si inchideti cuptorul pentru a se pastra aburii formati.
Coaceti primele 15 minute la 250 C cu aburi, apoi scadeti temperature la 220 C si scoateti oala cu pietre. Continuati coacerea pentru inca 30-35 minute in functie de marimea painii sau pana cand, painea batuta pe fund, suna a gol.
Scoateti painea din cuptor si o lasati la racit pe un gratar aerisit. O taiati cand e racita complet.
Painea se pastreaza intr-o punga de hartie si apoi intr-o punga de plastic, inchisa cam 80%.

Pe Carmen POP o puteti gasi, pentru comenzi, la nr de telefon 0722.748.981.

Read More

Prof. Dr. Leon Danaila: “Eu iubesc oamenii si nu vreau sa fac avere de pe urma suferintei lor”

martie 6, 2017
/
by root
/ /
Comments Closed

Nascut la Darabani, in judetul Botosani, prof. dr. Leon Danaila a devenit unul dintre geniile secolului al XX-lea, detinand recordul mondial de operatii pe creier efectuate si scazand, in Romania, rata mortalitatii interventiilor pe creier cu 50%. Are 18 brevete de inventator la activ si 10 de inovator, se poate mandri cu 55 de ani de profesie, iar, la cei 83 de ani pe care-i numara in prezent, continua sa-si foloseasca experienta de neurochirurg in beneficiul oamenilor.

Nu v-ati nascut intr-o familie de intelectuali. Cat de greu v-a fost sa va rupeti de locul de origine, sa lasati munca campului si sa va dedicati invataturii?

Prof. dr. Leon Danaila: Tatal meu nu stia carte, mama avea doar patru clase, nu aveam biblioteca, nici carti, dar impulsul de a face medicina mi-a venit iubind mult oamenii si din dorinta de a face bine. Trecand, intr-o zi, pe la groapa de gunoi, am gasit o carte de medicina, de chirurgie, ginocologie, unde se descria o cezariana. Am ridicat-o, am scuturat-o de praf, am luat-o acasa si am inceput sa citesc din ea. Nu intelegeam eu anumite detalii legate de suturare si altele, dar mi-a starnit curiozitatea. Si am inceput sa citesc despre Pasteur si alti renumiti medici.  Atunci eram in al doilea an de liceu si beneficiam de accesul la biblioteca liceului, care avea si carti de medicina. Imi placeau mai ales cartile despre chirurgie, care erau traduse din rusa. Asa mi-am indreptat pasii catre medicina, catre chirurgie.

In copilarie, ce meserie voiati sa practicati la maturitate?

D.: Bunicul meu voia sa ma faca preot. Eu nu aveam neaparat o atractie deosebita pentru asta, cu toate ca eram religios, iar parintii, de asemenea.

Aveti numeroase realizari profesionale remarcabile. Care dintre ele va bucura cel mai mult?

D.: Cand am inceput eu sa lucrez in neurochirugie, mortalitatea era foarte mare – 50-60%. In timpul operatiilor, se scoteau cu degetul tumorile si existau mari hemoragii din cauza asta. Eu citeam atunci niste reviste de specialitate din strainatate, unde se scria ca mortalitatea era de 4-5%. Atunci am facut tot ce am putut ca sa capat o bursa in America. Pe vremea lui Ceausescu era foarte greu sa pleci in strainatate, mai ales pentru mine, care nu eram membru de partid. Am reusit totusi sa plec cu o bursa Fulbright la New York, unde am vazut cum se folosea metoda microchirurgiei, practicata cu microscopului operator, care le permitea bolnavilor sa nu ramana cu deficite majore in urma operatiei. Revenind in tara, am introdus acest microscop operator si am reusit sa reduc astfel mortalitatea de la 50-60% la 4%. Atunci am infiintat o noua sectie noua, de microchirurgie vasculara, prima pe tara, si acolo lucrez si-n ziua de azi. Cred ca aceasta este cea mai mare realizare pentru tara asta si pentru bolnavii pe care i-am operat. Si am operat peste 40.000 de bolnavi…

Putina lume stie ca sunteti, de asemenea, absolvent de Psihologie. Ce v-a adus in plus aceasta specializare?

D.: Operand pe creier tot timpul, stiam numai despre semipareze, deficite neurologice, afazii cu care puteau ramane pacientii. Atunci mi-am zis ca vreau sa cunosc activitatea celebrala in deplinatatea ei, sa stiu ce se intampla si cu atentia, memoria, judecata, rationamentul. Atunci am facut niste demersuri sa fac si facultatea de Psihologie in timpul rezidentiatului de neurochirurgie. Am facut studiile la stat, cu toata seriozitatea. Am reusit astfel sa-mi insusesc si aceasta parte a activitatii cerebrale, care este foarte interesanta din punctul de vedere al functionarii creierului. Pe medici nu prebuie sa-i preocupe numai actul chirurgical pe care il savarsesc, ci si calitatea vietii pacientului dupa operatie.

In momentul de fata, exista multi medici care au plecat sau isi propun sa plece din tara. Cum vedeti acest fenomen, care este sfatul dvs. pentru doctorii romani care-si doresc parcticarea meseriei peste granitele tarii?

D.: Cand am fost in SUA, am vorbit cu multi medici romani si toti mi-au spus ca ar fi preferat sa aiba doar o bursa si sa se intoarca apoi in tara, dar nu puteau sa revina in Romania din cauza unor probleme politice. Ei ziceau ca fiecare stat isi proteja personalul de origine, americanii voiau sa angajeze in posturile bune doar americani. Romanilor le dadeau functii mai dificile, cu noxe profesionale, cum ar fi radiologia, psihologia, ginecologia. Niciunul dintre doctorii despre care stiu ca au plecat din tara nu a facut progrese profesionale foarte mari. Oamenii prefera avantajele materiale in dauna celor spirituale. Daca vrei bani, pleaca din tara, daca vrei sa te ridici, pleaca sa inveti si revino in tara ca sa te realizezi profesional.

Privind retrospectiv la cariera si viata dvs., puteti spune ca aveti si regrete?

D.: Doamna, am scris, am facut cercetare, am dat toata averea mea pe cercetare, am descoperit o celula noua pe care o studiez in continuare. Statul nostru nu are bani pentru cercetare si e greu sa te lupti singur, cu bani din buzunar, dintr-un salariu de 2.500-3.000 de lei cat am eu in prezent…

In aceste conditii, mai sunteti mandru ca sunteti roman?

D.: Da, sigur ca da! Iubesc foarte mult poporul roman, este muncitor, harnic, a luptat pentru aceasta tara cu pretul vietii lor. Eu ii iubesc pe oameni foarte mult! Daca veniti la mine la cabinet, o sa vedeti ca la mine consultatiile sunt gratuite. Si la mine vin pacienti si din strainatate. Saptamana trecuta au venit din Franta, Canada ca sa-i consult… Eu nu vreau sa fac avere de pe urma suferintei oamenilor. Eu iubesc oamenii!

 

Read More

Brandusa Trifan, mester popular: “Pe vremuri, martisoarele se faceau din materiale naturale”

februarie 27, 2017
/ / /
Comments Closed

mar 1
La Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti”, pana pe 8 martie, se desfasoara “De Martisor”, eveniment prin care isi propune promovarea “vechiului obicei al daruirii, la inceput de primavara, a micilor obiecte artizanale cu rol protector”.

Aici am intalnit-o pe Brandusa Trifan, creatoare de martisoare din Gura Humorului, care duce mai departe mestesugul deprins de la mama ei.

“Simbol al primaverii si renasterii naturii, martisorul era confectionat, in satele de odinioara, dintr-un snur bicolor alb/rosu de care se agata o moneda de aur sau argint pe care parintii il daruiau copiilor la 1 Martie pentru a fi sanatosi, bogati si norocosi. Desi martisorul si-a schimbat forma in timp, si-a pastrat esenta de simbol al protectiei, fertilitatii”, precizeaza un comunicat al Muzeului National al Satului.

– De unde pasiunea pentru martisoare? Cum ati ajuns sa creati martisoare?
A fost ceva in familie. Mama mea facea martisoare si venea la muzeu si o data mi-a zis: “Draga mea, de ce nu faci si tu? Pune mana şi fa martisoare”. Am invatat de la dansa, iar acum sotul meu ma cearta, de ce mai continui sa fac martisoare, ca este mult de munca, iar rasplata in bani nu e pe masura efortului si investitiilor. Dar nu pot sa ma las. E ca un “microb”.

– De la cine ati invatat?
De la mama mea am invatat. Cand eram mici, ne punea sa facem pentru profesori, pentru ca nu aveam asa multi bani, lucra doar tata, eram cinci frati si normal ca fiecare trebuia sa dam la profesori. Mama ne facea martisoare si am preluat si noi de la ea traditia.

– De ce credeti ca, in vremurile acestea moderne, lumea mai cumpara martisoare?
Martisorul, pur si simplu, este un simbol.  Inseamna renastere, venirea primaverii. Este daruit persoanelor dragi din jurul nostru, pentru a ne proteja, a ne mentine sanatosi si norocosi.

– Dati aceasta traditie mai departe? Ii invatati pe cei mici sa faca martisoare?
Toti cei care au trecut pe la mine, nepoti, fini, au invatat sa faca martisoare traditionale.. Eu facand, ei vin ca la un atelier la noi si incep sa faca fluturasi, papusele, bratari. Chiar azi mi-au spus ca vin sa ma ajute sa le vanda. Oricum, banii castigati se duc tot pentru cadouri si flecustete.

– Care este diferenta intre martisoarele de acum si cele din copilaria dvs?
Atunci se faceau cu materiale naturale, cu lana pura, toarsa, faceam acele modele traditionale. “Banutul” care, pur si simplu, nu se mai face, pentru ca este foarte dificil de facut. Se infasura, in jurul unui suport, foarte  multa ata si se legau capetele, dupa care se “Sporul casei”, care se facea pe pana de gasca si pe pai. Se mai facea un fel de tesatura, dandu-i diferite modele traditionale, o impletitura – te jucai cu ata pe doua patratele suprapuse, in forma de steluta. Bineinteles ca lucrand, iti vin in minte idei si tot felul de modele. Trebuie sa iti placa sa faci. In mod normal, nu merita sa te apuci sa faci martisoare traditionale, din punct de vedere financiar. Dar daca iti place… Si cred ca, atat timp cat voi trai, voi face martisoare traditionale.

Read More

La multi ani, Nicolae Botgros! Petrecerea – sambata, la „O data-n viata”

ianuarie 13, 2017
/ / /
Comments Closed

botgros
Ultima editie din sezonul 18 al emisiunii ii este dedicata maestrului Nicolae Botgros, ca un preambul la ziua sa de nastere. La petrecere vin familia, prietenii, dar si… Floarea (Maria Buza), intoarsa din Spania, pe 14 ianuarie, la ora 21.10, la TVR 1, TVR HD si TVR+.

Considerat un adevarat „magician al viorii”, maestrul Nicolae Botgros a dus faima muzicii populare romanesti in intreaga lume. El insusi fiu de lautar, Nicolae Botgros si-a legat pentru totdeauna numele de cel al Orchestrei Lautarii din Chisinau, pe care o conduce de aproape 40 de ani.

Sambata seara, la TVR 1, TVR HD si online, pe TVR+, invitatii maestrului Nicolae Botgros sunt solisti alaturi de care s-a aflat de multe ori pe scenele din tara sau din strainatate: Mioara Velicu, Adrian Stanca, Niculina Stoican, Sofia Vicoveanca, Nicusor Iordan, Petrica Matu Stoian, Cristian Pomohaci, Ion Paladi, Dana Ivan. De asemenea, maestrului ii este alaturi familia – sotia, Lidia Bejenaru Botgros si fiul, Corneliu Botgros. Iar pentru ca e vorba de o petrecere cu lautari, celebra orchestra din Chisinau condusa de maestrul Botgros pregateste pentru telespectatorii TVR surprize muzicale din diverse genuri.
Iar cum o asemenea ocazie nu poate fi ratata, insasi Floarea (actrita Maria Buza), plecata la munca in Spania, se intoarce acasa! Ce povesti are de impartasit si cum o primeste Gheorghe (interpretat de Marius Rizea), vedem sambata seara, la O data-n viata. Scenetele umoristice prezentate de actori de marca ai teatrului romanesc au putut fi vazute si in acest sezon. in asteptarea sotiei sale, Gheorghe a trait experiente pline de haz alaturi de personajele pe care le cunosteam „din auzite”, despre care cei doi au vorbit de-a lungul timpului: tugurlan (Cristian Cretu), tugurlanca (Mariana Danescu), politistul satului (Ovidiu Cuncea), invatatoarea lui Gheorghe (Medeea Marinescu), Niculina (Tania Popa), preotul satului – parintele Corcodus (Valentin Teodosiu) sau bunica lui Gheorghe (Magda Catone).

Despre Nicolae Botgros
Prima orchestra dirijata de Nicolae Botgros a fost „Ciocarlia” de la Edinet. in 1973 se muta la Chisinau si este violonist in Orchestra „Mugurel” a Filarmonicii. Orchestra Nationala de muzica populara „Lautarii” a fost fondata in anul 1970, in cadrul Filamornicii de Stat din R.S..S. Moldoveneasca, de binecunoscutul interpret Nicolae Sulac, dirijori fiind compozitorul si violonistul Mircea Otel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci. Considerat un „magician al viorii”, maestrul Nicolae Botgros a fost numit in 1978 la conducerea Orchestrei Populare „Lautarii”. Nicolae Botgros a dus faima muzicii populare in zeci de tari europene, dar si in Statele Unite ale Americii, Australia, Noua Zeelanda, precum si in toate tarile din spatiul ex-sovietic. in 2010, formatia „Lautarii” si-a aniversat 40 de ani de activitate artistica. De-a lungul anilor, Nicolae Botgros a reusit sa inregistreze doar doua albume pentru sine, pe langa sutele si chiar miile de materiale muzicale inregistrate cu diferiti interpreti de muzica populara.

Read More