Traditii

Cine au fost Constantin si Elena. Povestea sfintilor imparati sarbatoriti azi

mai 21, 2017
/ / /
Comments Closed
elena

Sfintii imparati Constantin si Elena sunt doi dintre cei mai iubiti sfinti de catre romani. Asa se explica si faptul ca aproximativ 1.850.000 de romani poarta numele Constantin si Elena sau derivate ale acestora.

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut ca Sfantul Constantin cel Mare, a fost imparat roman, proclamat Augustus de catre trupele sale in data de 25 iulie 306.
Istoricii bisericesti Eusebiu de Cezareea si Lactantiu afirma ca inaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui Maxentiu, Constantin a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia “prin acest semn vei invinge”. Noaptea, in vis, i s-a aratat Mantuitorul, cerandu-i sa puna pe steagurile armatei sale crucea crestina, ca semn protector in lupte. Constantin a castigat batalia, iar dovada a credintei sale in ajutorul divin este inscriptia de pe Arcul lui Constantin din Roma, pastrata pana astazi, prin care el marturiseste ca a castigat lupta “prin inspiratie divina”.
in ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care crestinismul devine “religie permisa”, alaturi de altele din imperiu. El ia totodata masuri in favoarea Bisericii crestine, inlatura din legile penale pedepsele contrare crestinismului, imbunatateste tratamentul in inchisori, usureaza eliberarea sclavilor acordand episcopilor si preotilor dreptul de a-i declara liberi in biserici.
Protejeaza prin lege pe saraci, orfani si vaduve, modifica legislatia privind casatoria, ingreuneaza divortul si pedepseste adulterul.
De asemenea, el a atribuit Bisericii crestine casele imperiale de judecata (basilikos oikia), care vor purta in continuare numele de bazilici. inca din anul 317, a inceput sa bata moneda cu monograme crestine.
imparatul Constantin cel Mare a declarat, in 321, duminica, sarbatoarea saptamanala a crestinilor, drept zi de odihna in imperiu, zi in care si soldatii asistau la slujba.
imparatul si familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat si la construirea altora mai mari si mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodata, imparatul Constantin cel Mare a construit o noua capitala – inaugurata la 11 mai 330 -, transformand orasul Bizantium in orasul Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala crestina a Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lacasuri de cult printre care Biserica Sfintiilor Apostoli.
Sfantul Constantin cel Mare a murit in Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, si a fost inmormantat in Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

Sfanta imparateasa Elena

Originara, probabil, din Drepanum (numit dupa aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se presupune ca era fiica unui hangiu. O legenda ulterioara, mentionata de Geoffrey of Monmouth, spune ca era fiica regelui Coel, care a casatorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita razboaiele dintre britanici si Roma. Constantius Chlorus a divortat de ea, in jurul anului 292, pentru a se casatori cu fiica vitrega a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi imparat al Imperiului Roman si, ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenta importanta la curtea imperiala.
Potrivit istoricului Eusebiu, Sfanta Elena a primit botezul in anul 313. Sfanta imparateasa a fost o crestina foarte evlavioasa sprijinind ridicarea a numeroase lacasuri de cult, printre care Biserica invierii Domnului zidita langa Sfantul Mormant, biserica din Ghetsimani, precum si alte 18 lacasuri de cult. De asemenea, Sfanta Elena a mers la Ierusalim, unde a gasit crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Sfanta Cruce a fost mai apoi inaltata solemn in vazul poporului crestin de episcopul cetatii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfanta imparateasa a murit la Roma, in anul 327.
In ziua de 21 mai, in calendarul popular este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede ca in aceasta zi, pasarile isi invata puii sa zboare.
In aceasta zi, era interzis sa se munceasca iar, prin odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari.
Pentru apararea de fortele malefice, taranii stateau in jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile, ca sa fie ferite de rele, pe timpul cat vor sta singure, la stana.

Read More

Te casatoreşti anul acesta? Care sunt superstitiile de nunta la romani

mai 19, 2017
/ / /
Comments Closed
nunta

Unirea a doi oameni este sfanta, de aceea, dintotdeauna oamenii au pus mare pret pe sarbatoarea nuntii. Iata un set de superstitii din batrani, legate de logodna si nunta:

Deşi acum nuntile au loc de obicei sambata, aceasta zi era considerata in trecut ca aduce ghinion. Luna mai se considera de asemenea ca aduce ghinion. La fel şi daca vrei sa faci nunta in una din zilele de naştere ale mirilor.

In zilele de marti, miercuri sau vineri, zile pagubitoare in traditia populara, nu e bine sa se faca logodne.

Mirii nu trebuie sa manance carne in ziua nuntii, sa fie usori, sa aiba noroc si sa traiasca multi ani.

Se spune ca aduce ghinion ca mireasa sa-şi faca singura rochia. Tot ghinion este considerat şi ca mirele sa vada rochia de mireasa inainte ca mireasa sa ajunga la ceremonie.

Oamenii aleg florile de nunta pe baza semnificatiei lor. Mirele alege o floare din buchetul miresei pe care şi-o pune la butoniera.

Cand mireasa e gata sa iasa din casa pentru ceremonia de nunta o ultima privire in oglinda ii poarta noroc. Totuşi, daca se intoarce din drum pentru a se uita in oglinda va avea ghinion.

Sunt semne de bun augur daca, in drum spre nunta, vezi miei, paianjeni, pisici negre sau curcubee.

Daca se vad doua mirese intr-o biserica, nu vor dura casniciile, sau una din mirese va pieri.

Cand mirii stau in biserica si preotul ii cununa, mireasa, daca pune usurel piciorul peste al mirelui, fara sa fie observata, va avea mai multa autoritate in casa, iar sotul va fi „sub papuc”.

Verighetele mirilor, la fel ca inelul de logodna, trebuie sa fie din aur, pentru ca dragostea si casnicia lor sa fie la fel de durabila ca si aurul.

La masa nuntii, mirii vor manca amandoi dintr-un ou ouat de puica tanara, pentru a nu le imbatrani iubirea, si sa traiasca amandoi nedespartiti, pana la moarte.

Cand mirii ajung acasa de la cununie, mireasa ia soacra in brate, si, daca o va putea ridica, tanara va fi mai mare-n casa si va comanda, iar de nu, va fi soacra.

Cand o vaduva se marita cu al doilea barbat, in timpul cununiei, o alta femeie toarna o caldare cu apa pe mormantul sotului mort. ca sa stinga focul care se spune ca arde sufletul mortului pe cealalta lume.

Miresele poarta voal pentru a se proteja de spiritele rele.

Read More

Sfanta Irina, ocrotitoarea cuplurilor si a celor care doresc sa se casatoreasca

mai 5, 2017
/ / /
Comments Closed

SFANTA
Desi multe dintre noi ii poarta numele, putina lume o cinsteste cum se cuvine pe Sfanta Mare Mucenica Irina. Ea este celebrata an de an, pe 5 mai,  fiind ocrotitoarea casatoritilor si a celor care doresc sa se casatoreasca.

Despre Sfanta Irina, despre viata ei, au ramas doar scrierile lui Apelian, un intelept batran. Irina era unica fiica a regelui pagan al cetatii Maghedon, Liciniu. Numele ei real era Penelope. Pe cand avea 6 ani, tatal ei a poruncit sa fie inchisa in afara cetatii. intr-un turn cu multe incaperi, impreuna cu 13 fecioare, o invatatoare si inteleptul Apelian.

Intr-o noapte, fetei i s-a aratat in vis un inger, care i-a spus ca nu se va numi Penelope, ci Irina, ca le va fi „multora scapare si adapostire”, ca prin ea „se vor mantui multe suflete, iar numele tau va fi mare in toata lumea”. A primit invataturi despre Iisus Hristos de la Apelian si a fost botezata de Timotei, ucenicul Sfantului Apostol Pavel.

Trecerea Irinei la crestinism i-a infuriat tatal. Pentru ca refuza orice petitor, a fost supusa multor chinuri. Dumnezeu i-a trimis semne: un porumbel cu o ramura de maslin, pe care a pus-o pe masa; un vultur cu o coroana de flori in cioc, lasata tot pe masa si un corb cu un sarpe, aruncat pe masa. Apelian i-a explicat ca porumbelul era educatia ei, ramura de maslin era harul divin, vulturul si cununa de flori reprezentau succesul de care avea sa se bucure, iar corbul si sarpele prevesteau suferintele pe care urma sa le indure.

De aici au inceput torturile. In urma minunilor infaptuite cu rugaciunile sfintei, regele si sotia lui au trecut la credinta crestina, iar Irina a plecat sa propovaduiasca in lume cuvantul lui Hristos, cu Apelian. A fost torturata si de alti regi, Sedechie, Savorie, Numerian si Vaudon care, dupa ce au vazut minunile ei, s-au convertit.

Pe cand se indrepta catre Efes, a simtit ca i se apropia sfarsitul. A gasit un mormant intr-o pestera si, facandu-si semnul crucii, a intrat in el. Le-a cerut insotitorilor sa astupe intrarea cu o piatra mare. Nu se stie ce s-a intamplat apoi, insa unele scrieri spun ca, dupa cateva zile, cand insotitorii ei au revenit, sfanta nu se mai afla in mormant. Altii spun ca moastele ei se afla la Manastirea Bronta, din insula Samos si la Manastirea Sfantul Ioan Teologul din Patmos, in Grecia, iar capul, la biserica Sfantul Vasile din St. Louis, Missouri.

La Sfanta Irina se roaga cei care doresc o casatorie grabnica si fericita. Numele Irina provine de la Eirene, zeita pacii in mitologia greaca. Se spune ca ar deriva si din limba ebraica, crezandu-se ca cei ce poarta acest nume primesc si raspandesc pe pamant pacea lui Hristos.

Read More

De ce se ciocnesc ouale de Paste. Care este ritualul corect

aprilie 14, 2017
/ / /
Comments Closed

oua
Ciocnitul Oualor este permis si asteptat cu nerabdare de credinciosi dupa slujba de Inviere a Mintuitorului in noaptea Pastelui, pana la Ispas-inaltarea Sa la ceruri.

Ouale, vopsite in Joia Mare, se ciocnesc dupa anumite reguli de Paste. Oul are trei parti: varful (care se numeste cap), partea opusa (dos) si fetele laterale (coaste). in prima zi de Paste se ciocneste numai cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar in zilele urmatoare dos cu dos.

Ca regula generala, primul care ciocneste este cel mai varstnic barbat de la masa. Astfel, persoana mai in varsta ciocneste capul oului tinut de partener, rostind cunoscuta formula “Hristos a inviat!”, in timp ce acesta va raspunde cu cuvintele “Adevarat a inviat!”.
Ciocnesc mai intai sotii intre ei, apoi copiii cu parintii, dupa care parintii cu celelalte rude, cu prietenii si vecinii invitati la masa.

Fiecare membru al familiei trebuie sa manance mai intai un ou sfintit la biserica, dupa care consuma din toate bucatele sfintite la biserica. Abia dupa aceasta se poate manca din celelalte feluri de mancare asezate din abundenta pe masa festiva.

Ouale de Paste pot fi de diferite culori: de la rosu, galben, orange, rosu, verde, albastru, pana la negru. Ouale negre se fac in amintirea celor care au murit. La sate exista credinta ca, daca aceste oua sunt ciocnite in numele lor, ei vor afla ca pe pamant a venit Pastele si se vor bucura alaturi de cei vii.
Cu toate acestea, ouale rosii sunt singurele care pot fi date de pomana pentru sufletul unuia trecut in eternitate, iar, in traditie, se mai crede ca daca doua persoane ciocnesc oua in ziua de Pasti se vor intalni pe lumea cealalta.

Cu privire la ouale inrosite, exista legenda cum ca Maria, cand Iisus era rastignit pe cruce, a incercat sa ii induplece pe iudei ducandu-le un cos cu oua. Dar acestia au inceput sa il chinuie si mai tare pe Isus. Plangand, Maria a pus cosul la picioarele lui Hristos. Cand acestea s-au inrosit de la sangele care se scurgea pe picioarele Lui, El i-a spus Mariei: “De acum sa faceti si voi oua rosii, in aducere aminte”.
De atunci, crestinii vopsesc ouale rosii si le ciocnesc in dimineata invierii lui Iisus.

Read More

De ce „se trece pe sub Sfantul Aer” in Vinerea Mare

aprilie 14, 2017
/ / /
Comments Closed

sfatul aer
Vinerea Mare, numita si Vinerea Pastilor, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seaca este o zi de post negru si rugaciune, deoarece in aceasta zi Mantuitorul a fost rastignit pe cruce.

Exista multe traditii legate de aceasta zi, dar poate cea mai veche e cea potrivit careia se trece pe sub Aer. Orice credincios ortodox isi face, astazi, timp sa treaca pe la biserica, pentru a trece pe sub Sfantul Epitaf, numit si Sfantul Aer sau Plascenita (o panza pictata sau cusuta, care il infatiseaza mort pe Mantuitorul, inconjurat de Apostoli si Maica Domnului). Acesta este asezat, de obicei, pe o masa mai inalta.

Potrivit traditiei, credinciosii se inchina, sarutand Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si Sfantul Epitaf, apoi trec pe sub masa pe care este asezat. in dimineata zilei de inviere este dus din nou in Sfantul Altar si este asezat pe Sfanta Masa, unde ramane pana in miercurea dinaintea sarbatorii de inaltare a Domnului. Se crede ca cei care trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu vor avea dureri de cap, mijloc sau sale, iar daca isi sterg ochii cu marginea Epitafului nu vor avea probleme cu acestia.

Numele de Aer i-a fost atribuit datorita faptului ca, in trecut, era un material foarte usor, cu care se acopereau Sfintele Daruri. Se mai numea „nor”, „voal” sau „voalul cel mai de sus”.

Unii credinciosi trec pe sub masa o singura data, inchipuind unicitatea Jertfei Fiului lui Dumnezeu, iar altii trec pe sub masa de trei ori, in amintirea celor trei zile in care trupul lui Hristos a sezut in mormant. Fie o singura data, fie de trei ori, important este ca atunci cand fac acest gest al smereniei si al credintei, credinciosii sa stie ca, prin acest lucru, ei inchipuie in trupul si viata lor moartea si punerea in mormant a lui Hristos, potrivit crestinortodox.ro.

Prezenta mormantului Domnului si a Crucii Sale in mijlocul bisericii ne invata ca, pana sa ajunga la inviere, credinciosii trebuie sa participe in chip simbolic si la Patimile, moartea si ingroparea Mantuitorului. Coboram impreuna cu El in moarte, pentru ca in noaptea invierii sa si inviem impreuna cu El, dupa cum zice o cantare a slujbei: “Astazi ma ingrop impreuna cu Ține, Hristoase…”.

Asa cum Hristos a trecut prin mormant, pentru a Se pogora in iad, cu scopul de a-i invia pe toti Dreptii care asteptau inca implinirea fagaduintei lui Dumnezeu, tot asa, credinciosii trebuie sa moara si sa treaca prin mormant, pentru a putea invia impreuna cu Hristos si a dobandi viata cea vesnica in imparatia Sa.

Read More

A inceput Saptamana Patimilor. Ce ritualuri se urmeaza in fiecare zi

aprilie 10, 2017
/ / /
Comments Closed

dragomiresti-muzeul-tarancii-romane-0
Astazi a inceput Saptamana Patimilor, ultima saptamana dinaintea Pastelui. Aceasta perioada este una de pocainta si indreptare pentru toti crestinii care se pregatesc sufleteste de cea mai mare sarbatoare crestina.

Incepand din aceasta seara, bisericile vor oficia in fiecare seara Deniile, slujbele prin care credinciosii il “petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, pana la moarte si apoi la Inviere.

In Lunea Mare femeile incep curatenia de Paste. Se scoate totul afara, se aeriseste casa ca sa iasa toate relele de peste iarna, se varuieste si se spala. Din popor se spune ca “Pastele nu trebuie sa te prinda in necuratenie, ca te blesteama casa”.

Martea este ziua in care gospodinele aspira, dau cu matura, spala geamurile si fac treburile cele mai grele din gospodarie.

Miercurea mare este ultima zi in care se mai pot face treburi pe camp sau in care se mai spala si calca.

In Joia Mare se pomenesc mortii, se merge la biserica pentru a imparti colaci de post, vin, miere si fructe. In aceasta perioada se fac copturile pentru Paste: painea, pasca si cozonacul.

In Vinerea Mare se tine post negru, asa ca nu se face treaba sau mancare.

In Sambata mare, femeile pregatesc mielul si fac ultimele pregatiri pentru masa. Se scot hainele noi pentru Inviere si seara se vopsesc ouale, asta daca ele nu au fost vopsite in Joia Mare.

Read More

Floriile – cea mai importanta sarbatoare care vesteste Pastele

aprilie 8, 2017
/ / /
Comments Closed

jesus-christ-riding-into-jerusalem-for-passover
Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sarbatoare crestina fara data exacta, comemorata intotdeauna in ultima duminica dinaintea Pastelui. In acest an ziua de Florii cade pe 9 aprilie, urmand ca Pastele sa aiba loc duminica urmatoare, pe 16 aprilie.

Crestinii ortodocsi praznuiesc, duminica, 9 aprilie, Floriile, cea mai importanta sarbatoare care vesteste Pastele, rememorand intrarea lui Iisus in Ierusalim, unde a fost aclamat de locuitorii orasului si intampinat cu frunze de palmier, si fiind totodata sarbatoarea celor care poarta nume de flori.

Duminica Floriilor comemoreaza un eveniment mentionat de catre toate cele patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19): intrarea triumfala a lui Iisus in Ierusalim in zilele dinaintea patimilor. Floriile sunt denumite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului.

„Floriile“ reprezinta termenul popular al sarbatorii, amintind de o veche serbare romana de la inceputul primaverii – „Floralia“. Dupa slujba de dimineata de la biserica, ramurile sfintite si binecuvantate de salcie sunt aduse acasa si se ating cu ele copiii, ca sa creasca mari si frumosi. Sunt pastrate la icoane, la porti, la grinda casei, pe morminte sau puse intr-un loc curat, fiind folosite in decursul anului in gospodarie. Alteori, crengutele de salcie sfintite se planteaza undeva in gradina. Se spune ca ele vindeca animalele bolnave sau aduc o recolta mai bogata. Cele puse la icoana se pastreaza tot anul si se folosesc ca leac impotriva relelor care ar putea lovi casa si familia.
in plus, de Florii isi sarbatoresc ziua onomastica toti cei care la botez, au primit nume de flori.

Floriile deschid saptamana cea mai importanta pentru pregatirile de Paste, asa-numita Saptamana Mare, de dupa cele 40 de zile de post.

De Florii se mananca peste, fiind a doua dezlegare din postul Pastelui, dupa cea din ziua Bunei Vestiri.

Duminica Floriilor este precedata de Sambata lui Lazar. In aceasta zi, Iisus Hrisos isi arata din nou minunile, inviindu-l pe Lazar, la patru zile de la moarte. invierea lui Lazar este simbolul invierii viitoare a neamului omenesc. Dupa aceasta minune, multimile stranse la portile cetatii l-au intampinat cu flori si l-au aclamat pe Mantuitor, la intrarea in Ierusalim.

Sambata din ajunul Floriilor este cunoscuta si ca Mosii de Florii, cand se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.

Ortodocsii sarbatoresc ziua de Florii ca pe una de bucurie, dar cu intelegerea faptului ca zilele ce urmeaza, din Saptamana Mare, sunt unele ale tristetii.
Intrarea lui Iisus in Ierusalim este relatata de toti cei patru evanghelisti, Ioan, Luca Matei si Marcu. in Noul Testament se scrie ca apostolii au intins hainele lor pe un asin, iar pe ele s-a asezat Mantuitorul. Acest gest a fost interpretat ca fiind marturisirea faptului ca invatatura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pamant. Hainele Sfintilor Apostoli simbolizeaza, astfel, noua haina pe care o imbraca oamenii, haina Sfantului Botez.

Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxa a randuit ca, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, sa se sfinteasca ramurile de salcie aduse de credinciosi. Slujitorii Bisericii citesc rugaciuni de sfintire a salciei, tinand in maini aceste ramuri inmugurite, cu lumanari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra mortii, fiind cunoscut faptul ca salcia are o putere mare de regenerare.

Read More

Sambata lui Lazar sau Mosii de Florii. Traditii si superstitii cu o zi inainte de Florii

aprilie 8, 2017
/ / /
Comments Closed

sambata-lui-lazar
In aceasta sambata, Biserica Ortodoxa cinsteste una dintre cele mai mari minuni savarsite de Iisus Hristos in viata pamanteana, invierea lui Lazar. Evenimentul religios s-a petrecut in localitatea Betania, unde Lazar, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. invierea lui Lazar a fost descrisa in Sfanta Evanghelie dupa Ioan in Capitolul 11, versetele de la 1-45.
Sfantul Evanghelist Ioan ne spune ca Lazar, originar din Betania (localitatea palestiniana Al-Izzariya de astazi), ca si surorile lui, Marta si Maria, facea parte din grupul persoanelor pretuite de Iisus.
Mai mult, traditia spune ca Lazar era fiul fariseului Simon, in casa caruia s-a pregatit Cina Mantuitorului.
Iisus era departe de Betania, intr-un tinut pustiu, cand surorile lui Lazar i-au trimis mesageri si il chemau sa vina repede la casa lor, pentru ca Lazar era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu mentioneaza amanunte despre boala lui Lazar. in acea zona pustie, Iisus se retrasese cu ucenicii sai, pentru a se feri de razbunarea conducatorilor religiosi ai evreilor. Numeroasele minuni savarsite de Iisus atunci, ca si mustrarile adresate acestora de Hristos i-au indarjit pe acestia, dornici sa-l prinda si sa-l omoare.
Iisus a ajuns in Betania in a patra zi de la moartea lui Lazar.
in acest timp, familia indoliata a lui Lazar era consolata de prietenii familiei, dupa marea pierdere. Cand a ajuns la marginea satului, Iisus a fost intampinat de Marta, care i-a spus : „Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Atunci Hristos i-a raspuns: „Eu sunt invierea si viata!”.
La scurt timp a intalnit-o si pe Maria, cealalta sora a lui Lazar, care auzise ca invatatorul a sosit in satul lor si i-a spus si ea: „Doamne, daca ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar si acum, daca ai voi, il poti invia, caci poti!
Evanghelistul consemneaza ca „vazand durerea surorilor lui Lazar si a prietenilor acestora, Iisus S-a intristat si, in fata mormantului lui Lazar, a plans. Hristos, Viata si datatorul vietii, era in acea clipa fata in fata cu moartea”. „Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatalui Ceresc pentru minunea care urma sa se implineasca, le-a cerut celor prezenti sa inlature piatra de la usa mormantului si a strigat cu voce tare: „Lazare, iesi afara!” Acesta a iesit din mormant, asa cum fusese ingropat, infasurat in giulgiu si cu mahrama pe fata. Minunea a trezit si bucurie, si uimire, si cutremurare in randul celor prezenti. Unii au crezut in minunile lui Hristos, altii au hotarat sa-L parasca fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a intrunit si atunci s-a hotarat uciderea lui Iisus, dar si a lui Lazar cel inviat.
Legenda spune ca, dupa invierea sa din morti, timp de 30 de ani, cat a mai trait, Lazar a mancat doar fructe. Se mai spune ca Maica Domnului nostru Iisus Hristos i-a lucrat cu mainile ei un omofor si i l-a daruit. De asemenea, se mai spune ca, cele patru zile petrecute in mormant l-au marcat pe Lazar si, cat a trait, el n-a mai zambit niciodata.
Traditii in Sambata lui Lazar
In multe localitati, indeosebi in Sudul tarii, in ajunul Floriilor, se respecta traditia „Cantecelor de Pasti”. in fiecare comunitate, in fata lacasurilor de cult ortodoxe, se intoneaza cantece religioase care amintesc despre moartea si invierea lui Lazar, prietenul lui Iisus.
In sambata Floriilor, la casele gospodarilor colinda fetele din localitatea respectiva , purtand pe cap cunune cu flori de camp. In colindele lor se povesteste despre moartea nefericita si despre inmormantarea unui tanar pe nume Lazar. Una dintre fete, care poarta numele de Lazarita, se imbraca in mireasa.
in Sambata Floriilor copiii colinda la vecini si la prieteni cu crengute de salcie sfintite la biserica de preotul satului.
Prin traditie, in Sambata lui Lazar, gospodinele plamadesc placinte si sa le dea de pomana vecinilor, rudelor si tuturor musafirilor. Daca femeile pregatesc placinte, fetele tinere planteaza flori, fiind convinse ca numai cele sadite acum vor avea multe ramuri inflorite.

Sambata lui Lazar este sarbatorita de crestini-ortodocsi cu o zi inainte de Duminica Intrarii lui Hristos in Ierusalim (Duminica Floriilor) si reprezinta puntea de legatura intre Postul Pastelui si Saptamana Patimilor.
Duminica Floriilor este precedata de Sambata lui Lazar. in aceasta zi, Iisus Hrisos isi arata din nou minunile, inviindu-l pe Lazar, la patru zile de la moarte.
Invierea lui Lazar este simbolul invierii viitoare a neamului omenesc. Dupa aceasta minune, multimile stranse la portile cetatii l-au intampinat cu flori si l-au aclamat pe Mantuitor, la intrarea in Ierusalim.
Sambata din ajunul Floriilor este cunoscuta si ca Mosii de Florii, cand se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.

Read More

Cum sa vopsim ouale de Paste natural, ca in trecut

aprilie 4, 2017
/ / /
Comments Closed

oua
Studii recente arata ca solutiile artificiale pentru vopsit oua pentru Paste pot afecta semnificativ sanatatea, asa ca de ce sa nu incercam alternativa naturala pentru a colora ouale de sarbatori.
Desi dureaza mai mult si este o munca mai migaloasa, vopsirea oualor de Paste cu ingrediente naturale poate fi amuzanta si creativa in acelasi timp. Daca, pentru culoare, putem folosi sfecla, turmeric, spanac sau varza, in loc de abtibilduri putem opta pentru frunze sau flori presate.

Rosu – Suc de sfecla, foi de ceapa rosie sau paprika
Se fierb mai multe bucati de sfecla, cu tot cu coaja, apoi se adauga o lingurita de otet. Se cufunda in acest lichid ouale gata fierte pentru cel putin doua ore. Pentru un efect mai intens, le puteti lasa peste noapte.

Paprika pentru rosu caramiziu
Cu trei linguri de paprika sau mai multe, fierte timp de 30 de minute, se pot obtine oua de un frumos rosu-caramiziu.

Foi de ceapa rosie
Pastreaza foile cepelor rosii curatate, pe care le fierbi impreuna cu ouale timp de o jumatate de ora sau chiar o ora.

Verde –  spanac, violete sau iarba
Inainte de a lasa ouale la vopsit intr-un bol cu apa in care ai pus la fiert flori de violete, adauga 1/2 lingurita de bicarbonat de sodiu.
Zeama de spanac – preferabil de la congelator – fiert sau de iarba fiarta poate colora ouale de Paste intr-un verde crud deosebit.

Galben –  turmeric
Intr-o cana cu apa fiarta, adauga 1 sau 1 1/2 lingurita de turmeric (planta din familia ghimbirului, condiment cunoscut si sub numele de sofran de India, datorita pigmentului sau galben; este folosit in retetele pe baza de orez si curry) si 1/2 lingurita de otet.

Albastru – varza rosie
Varza rosie va colora ouale de Paste in albastru, desi culoarea vopselei in sine este purpurie. Aceasta vopsea are nevoie de mai mult timp pentru a da culoare oului. Pentru un albastru inchis, ouale trebuie lasate in vopsea peste noapte.
Ingrediente: o jumatate de varza rosie, 4 cani de apa; se fierbe 30 de minute.

Mov – afine, vin rosu
Aceasta este cea mai simpla metoda de vopsire pentru obtinerea unor oua de un mov intens. Prin zdrobirea afinelor de coaja oului se vor obtine mai multe pete de culoare.
Diluat sau folosit ca atare, vinul rosu poate fi extrem de eficient in obtinerea unor oua de culoare violet-inchis.

Portocaliu deschis – foi de ceapa galbena
Cojile de ceapa galbena, pe cat sunt de fragile, pe atat sunt de eficiente in obtinerea oualor de un portocaliu deschis.
Cojile de la 6-8 cepe galbene cu 4 cani de apa se fierb timp de 30 de minute.

Read More

“Sambata lui Lazar”. Obiceiuri si datini stravechi in Saptamana dinaintea Floriilor

aprilie 3, 2017
/ / /
Comments Closed

lazar
Crestinii ortodocsi au intrat in saptamana dinantea Floriilor, perioada in care se vorbeste ca plantele de orice fel incep sa-si dezvaluie virtutile magice.

In traditiile romanilor, o zi importanta a acestei saptamani debuteaza cu sambata lui Lazar numita si Mosii de Florii sau Sambata Mortilor, obisnuindu-se ca, in aceasta zi, femeile sa faca placintele lui Lazar si sa le dea de pomana. In sambata lui Lazar, la sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva mortii, care asteapta la poarta Raiului, sa revina pe pamant. Totodata, se practica datina Lazarelului, practica care aminteste de un stravechi zeu al vegetatiei ce murea si renastea la inceputul fiecarei primaveri.

Despre Lazar circula mai multe legende, fiecare regiune avand legenda ei. In una dintre acestea, Lazar moare dupa ce a poftit la niste placinte pe care mama lui nu a putut sa le faca, pentru ca torcea.
In zona de sud, in sambata Floriilor se mergea cu Vaiul, care initial a fost un imn religios. Traditia spune ca fete impodobite cu salcie cantau din poarta in poarta si primeau oua.

In sambata de dinaintea Floriilor exista obiceiul Cantecelor de Pasti. In aceste cantece se povesteste despre moartea si invierea lui Lazar, inviere care o anunta pe cea a Mantuitorului Iisus Hristos.
In sambata Floriilor colinda fetele, impodobite cu flori pe cap. Acestea canta despre moartea nefericita si despre inmormantarea unui tanar pe nume Lazar. Una dintre fete, supranumita Lazarita, se imbraca in mireasa. In cantec se spune ca acesta i-a cerut mamei sa-i faca azima si ea n-a voit; el s-a dus apoi cu oile la padure, s-a suit pe o creanga sa scuture frunze oilor, dar a inceput sa bata vantul, creanga s-a rupt, iar el a cazut si a murit. Cele trei surori ale lui l-au gasit, l-au adus acasa, l-au scaldat in lapte dulce si l-au inmormantat.

In Sambata Floriilor copiii colinda cu crengute de salcie sfintite la biserica de preotul satului, apoi merg la fiecare casa, canta si ureaza de bine si de sanatate. Glasuri curate de copii povestesc peste vremuri despre Iisus, Cel primit cu slava si ramuri de maslin si finic in Ierusalim de aceleasi multimi care peste o saptamana aveau sa-l rastigneasca. Asa cum isi amintesc batranii satului, plata pentru colindatori erau ouale albe, nefierte, tocmai bune pentru pregatitul Sfintelor Pasti.

Totodata, la sate, pe vremuri, se practicau de Florii si cateva obiceiuri pagane. La miezul noptii dinspre Florii, fetele fierbeau apa cu busuioc si cu fire de la ciucurii unei naframe furate de la inmormantarea unei fete mari. In Duminica de Florii, ele se spalau cu aceasta apa pe cap, aruncand-o apoi la radacina unui pom fructifer, sperand, in acest fel, sa le creasca parul frumos si bogat. In alte locuri, oamenii nu se spala pe cap in aceasta zi tocmai ca sa nu incarunteasca la fel ca pomii in floare.

Sursa: traditii-superstitii.ro

Read More