Prof. Dr. Leon Danaila: “Eu iubesc oamenii si nu vreau sa fac avere de pe urma suferintei lor”

martie 6, 2017
/
by root
/
Comments Closed
/

Prof. Dr. Leon Danaila: “Eu iubesc oamenii si nu vreau sa fac avere de pe urma suferintei lor”

martie 6, 2017
/
by root
/ /
Comments Closed

Nascut la Darabani, in judetul Botosani, prof. dr. Leon Danaila a devenit unul dintre geniile secolului al XX-lea, detinand recordul mondial de operatii pe creier efectuate si scazand, in Romania, rata mortalitatii interventiilor pe creier cu 50%. Are 18 brevete de inventator la activ si 10 de inovator, se poate mandri cu 55 de ani de profesie, iar, la cei 83 de ani pe care-i numara in prezent, continua sa-si foloseasca experienta de neurochirurg in beneficiul oamenilor.

Nu v-ati nascut intr-o familie de intelectuali. Cat de greu v-a fost sa va rupeti de locul de origine, sa lasati munca campului si sa va dedicati invataturii?

Prof. dr. Leon Danaila: Tatal meu nu stia carte, mama avea doar patru clase, nu aveam biblioteca, nici carti, dar impulsul de a face medicina mi-a venit iubind mult oamenii si din dorinta de a face bine. Trecand, intr-o zi, pe la groapa de gunoi, am gasit o carte de medicina, de chirurgie, ginocologie, unde se descria o cezariana. Am ridicat-o, am scuturat-o de praf, am luat-o acasa si am inceput sa citesc din ea. Nu intelegeam eu anumite detalii legate de suturare si altele, dar mi-a starnit curiozitatea. Si am inceput sa citesc despre Pasteur si alti renumiti medici.  Atunci eram in al doilea an de liceu si beneficiam de accesul la biblioteca liceului, care avea si carti de medicina. Imi placeau mai ales cartile despre chirurgie, care erau traduse din rusa. Asa mi-am indreptat pasii catre medicina, catre chirurgie.

In copilarie, ce meserie voiati sa practicati la maturitate?

D.: Bunicul meu voia sa ma faca preot. Eu nu aveam neaparat o atractie deosebita pentru asta, cu toate ca eram religios, iar parintii, de asemenea.

Aveti numeroase realizari profesionale remarcabile. Care dintre ele va bucura cel mai mult?

D.: Cand am inceput eu sa lucrez in neurochirugie, mortalitatea era foarte mare – 50-60%. In timpul operatiilor, se scoteau cu degetul tumorile si existau mari hemoragii din cauza asta. Eu citeam atunci niste reviste de specialitate din strainatate, unde se scria ca mortalitatea era de 4-5%. Atunci am facut tot ce am putut ca sa capat o bursa in America. Pe vremea lui Ceausescu era foarte greu sa pleci in strainatate, mai ales pentru mine, care nu eram membru de partid. Am reusit totusi sa plec cu o bursa Fulbright la New York, unde am vazut cum se folosea metoda microchirurgiei, practicata cu microscopului operator, care le permitea bolnavilor sa nu ramana cu deficite majore in urma operatiei. Revenind in tara, am introdus acest microscop operator si am reusit sa reduc astfel mortalitatea de la 50-60% la 4%. Atunci am infiintat o noua sectie noua, de microchirurgie vasculara, prima pe tara, si acolo lucrez si-n ziua de azi. Cred ca aceasta este cea mai mare realizare pentru tara asta si pentru bolnavii pe care i-am operat. Si am operat peste 40.000 de bolnavi…

Putina lume stie ca sunteti, de asemenea, absolvent de Psihologie. Ce v-a adus in plus aceasta specializare?

D.: Operand pe creier tot timpul, stiam numai despre semipareze, deficite neurologice, afazii cu care puteau ramane pacientii. Atunci mi-am zis ca vreau sa cunosc activitatea celebrala in deplinatatea ei, sa stiu ce se intampla si cu atentia, memoria, judecata, rationamentul. Atunci am facut niste demersuri sa fac si facultatea de Psihologie in timpul rezidentiatului de neurochirurgie. Am facut studiile la stat, cu toata seriozitatea. Am reusit astfel sa-mi insusesc si aceasta parte a activitatii cerebrale, care este foarte interesanta din punctul de vedere al functionarii creierului. Pe medici nu prebuie sa-i preocupe numai actul chirurgical pe care il savarsesc, ci si calitatea vietii pacientului dupa operatie.

In momentul de fata, exista multi medici care au plecat sau isi propun sa plece din tara. Cum vedeti acest fenomen, care este sfatul dvs. pentru doctorii romani care-si doresc parcticarea meseriei peste granitele tarii?

D.: Cand am fost in SUA, am vorbit cu multi medici romani si toti mi-au spus ca ar fi preferat sa aiba doar o bursa si sa se intoarca apoi in tara, dar nu puteau sa revina in Romania din cauza unor probleme politice. Ei ziceau ca fiecare stat isi proteja personalul de origine, americanii voiau sa angajeze in posturile bune doar americani. Romanilor le dadeau functii mai dificile, cu noxe profesionale, cum ar fi radiologia, psihologia, ginecologia. Niciunul dintre doctorii despre care stiu ca au plecat din tara nu a facut progrese profesionale foarte mari. Oamenii prefera avantajele materiale in dauna celor spirituale. Daca vrei bani, pleaca din tara, daca vrei sa te ridici, pleaca sa inveti si revino in tara ca sa te realizezi profesional.

Privind retrospectiv la cariera si viata dvs., puteti spune ca aveti si regrete?

D.: Doamna, am scris, am facut cercetare, am dat toata averea mea pe cercetare, am descoperit o celula noua pe care o studiez in continuare. Statul nostru nu are bani pentru cercetare si e greu sa te lupti singur, cu bani din buzunar, dintr-un salariu de 2.500-3.000 de lei cat am eu in prezent…

In aceste conditii, mai sunteti mandru ca sunteti roman?

D.: Da, sigur ca da! Iubesc foarte mult poporul roman, este muncitor, harnic, a luptat pentru aceasta tara cu pretul vietii lor. Eu ii iubesc pe oameni foarte mult! Daca veniti la mine la cabinet, o sa vedeti ca la mine consultatiile sunt gratuite. Si la mine vin pacienti si din strainatate. Saptamana trecuta au venit din Franta, Canada ca sa-i consult… Eu nu vreau sa fac avere de pe urma suferintei oamenilor. Eu iubesc oamenii!